După 2 ani în care nu am mai avut parte de o vacanță doar în doi, ne-am luat inima în dinți, le-am lăsat pe fetele noastre la Turda cu mama mea și ne-am pornit spre Muntenegru.
Alegerea acestei destinații a fost oarecum întâmplătoare, după ce cochetasem cu ideea de Dubrovnik sau Albania. Am găsit destul de puține informații în blogosfera românească despre meleagurile muntenegrene, dar totuși ne-am lăsat convinși de peisajele atrăgătoare și de prețurile decente.
Ulterior mi-am dat seama că lipsa de informații și articole pe subiect are un motiv foarte simplu. Sunt puțini români care călătoresc sau vin la mare în această țară din afara Uniunii Europene. Puțini comparativ cu Bulgaria sau Grecia, de exemplu.
Perioada vacanței noastre n-a fost cea mai fericită, fiind tocmai la mijloc de august, dar așa s-a potrivit concediul mamei mele. Precizez de la început că a fost prima și ultima vacanță pe care ne-o mai planificăm pentru luna august pentru că peste tot a fost extrem de aglomerat, fie că vorbim de drum, plajă, zone de promenadă sau părcări.
Cumva așteptările noastre se duceau spre un concediu asemănător cu ceea ce trăim în Grecia în fiecare vară, adică liniște, plaje semi pustii, plimbări prin orășele pitorești. Nu știu de ce am trăit eu cu impresia că “vom fi noi și marea”, e drept că nu prea întâlnești români, însă OMG sunt MULȚI alți turiști de alte nații. Cred că în sfârșit am experimentat pe propria-mi piele conceptul de “hoarde de turiști”.
Acum să vă povestesc despre ce a fost superb, foarte bine, mai puțin bine și neplăcut, structurat și organizat, așa cum îmi place și mie să citesc despre o destinație care m-ar putea interesa la un moment dat.
SUPERB:
- Cazarea: ne-am făcut rezervare prin booking la o vilă deschisă în 2018, cu un preț super bun, mai exact 312 Euro pentru 6 nopți. Servicii basic, dar foarte bune, cu o gazdă deosebit de primitoare și informată. Minusul a fost faptul că vila nu se afla în Budva, ci în Becici, o localitate oarecum lipită de Budva, despre care eu am crezut că e chiar Budva, din nou, pentru că de pe hartă nu e clar, iar informații pe subiect nu am prea găsit.
- Peisaje: drumul spre Budva, ca de altfel cam pe toată riviera este spectaculos, cu zone de belvedere care îți taie respirația
FOARTE BINE:
- Plaje mari, late, nisip cu granulație medie, pietre rotunde (nu ca în Grecia, ascuțite), apă cu temperatură perfectă. Apa era chiar un pic răcoroasă, dar la cât de cald a fost în primele zile a fost mai mult decât minunată (am prins și 32 de grade la miezul nopții)
- Locuri de joacă pentru copii direct pe plajă, mai peste tot erau
- Prețurile la mâncare: o idee mai mici decât în Grecia, mai ales dacă nu aveai pretenții de terase mega amenajate sau tot felul de alte fițe. Nouă ne-a recomandat gazda o terasă gen Saturn anii 80 unde o porție de friptură de porc la grătar, din două bucăți babane, inclusiv cartofii prăjiți, costa 4 Euro. O masă în doi cu tot cu băuturi costa în medie 14-15 Euro.
- Croaziera de 12 Euro prin Golful Kotor: v-am povestit cu detalii despre ea aici, e o experiență pe care o recomand oricum care ajunge în zonă. Eu am considerat că au fost cei mai bine cheltuiți bani din vacanța noastră.
MAI PUȚIN BINE:
- Transportul în comun: eu nu l-am prea perceput să existe… și poate vă întrebați de ce m-ar fi interesat atâta timp cât noi eram cu mașina. Și noi, ca tot omul ne doream să mergem seara în Budva, la veche cetate, în port, însă drumul cu mașina prin ambuteiaj și parcările full îți tăiau tot cheful. Deși erau cam 5 km între localități, nu prea era de mers pe jos pentru că trebuia să o faci pe trotuarul unui drum intens circulat. După vreo 3 zile de când am ajuns am descoperit că erau niște stații, însă de văzut efectiv autobuze am văzut unul singur.
- Căldură: asta bineînțeles că ține de norocul fiecăruia, însă noi am prins caniculă în primele 3 zile, iar la temperaturi de 39 de grade nu prea îți vine să mai faci nimic.
NEPLĂCUT:
- Aglomerația: peste tot pe unde mergeam era full de turiști. Peste tot pe unde conduceam erau cozi. Peste tot pentru unde vroiam să parcăm era ocupat.
- Taxa de șezlong: Începea de la 6 Euro pentru setul de 2 sezlonguri și umbrelă, se învârtea pe la 8-10-12 pentru același lucru în funcție de plajă, iar în Sveti Stefan, o localitate exclusivistă erau 120 de Euro.
- Distanța România – Muntenegru: sunt 1000 de km, care făcuți pe autostradă nici nu ar fi atât de mulți. Însă nu ai să vezi așa ceva pe nicăieri. Muntenegrenii par să construiască ceva, dar deocamdată tot drumul e pe serpentine. Ca să nu mai zic ca aproape o treime din drum se face prin România unde știm cu toții cum sunt drumurile.
Realitatea de la fața locului stă în felul următor. Budva și localitățile adiacente sunt pe stilul de sejur Mamaia. Multe hoteluri, majoritatea înalte, construite unul lângă altul, cu prea puțin spațiu pentru trotuare sau alte servicii publice. Plajele descrise în ghidurile turistice gen Trip Advisor erau efectiv neaccesibile din cauza aglomerației, probabil trebuia să fii cazat fix în zona fiecăreia ca să te poți bucura de ele. Dacă îți place Mamaia sau Costinești cu siguranță un sejur aici ar fi vis. E mult mai curat, îți lasă impresia de civilizație, totul e mai cosmopolit. Însă depinde de perioada în care vii, căci bănuiesc că în iunie sau începutul lui iulie experiența e cu totul alta.
Oricum, pentru noi a fost minunat să fim doar în doi, să ne putem deconecta de tot și reconecta unul cu celălalt, să putem lenevi și dormi până la prânz și practic să nu avem nici o grijă. Am scris și o ilustrată virtuală despre aceste momente.
Vă las să apreciați și voi direct ce și cum și vă doresc vacanțe alese înțelept :).