Cei mai bine cheltuiti 12 euro în Muntenegru – croaziera prin golful Kotor

Una dintre experiențele de top din Muntenegru a fost croaziera de o zi în Golful Kotor. Din câte am observat, aici acest golf mai este denumit și Boka Bay sau Boka Kotorska. Inițial ne gândisem să mergem pe cont propriu, cu mașina, în zona Tivat – Kotor însă din cauza aglomerației de pe soșele am decis să nu mai dăm curs acestui plan. De fiecare dată când verificam google maps, toată porțiunea Becici – Budva era înroșită și erau anunțate întârzieri (noi fiind cazați în Becici, iar Budva fiind cea mai mare și populară stațiune de pe litoral). În consecință, eu am căutat o croazieră sperând să găsim o variantă directă pe mare din Budva până la Kotor, însă nu există așa ceva.

Într-una dintre seri, când ne plimbam pe faleză, am fost abordați de o domnișoară care ne-a prezentat de opțiunea unei croaziere de o zi care costa doar 12 euro de persoană.
Excursia presupunea să mergem cu autocarul de la de Becici până la Tivat, iar de acolo să luăm barca care face un tur pe la mai multe obiective și apoi încheie croaziera la Kotor. Nu am fost convinși de la început că o asemenea excursie merită mai ales că aveam de petrecut timp și în autocar însă experiența a meritat sută la sută și o recomand oricărui turist care vine în Muntenegru.

După vreo 20 de minute de gândit și de negociere am decis să luăm biletele pe loc fiind oricum necesar să le iei cu cel puțin o zi in avans. În funcție de ce zi alegi vei avea ghizi care vor vorbi în anumite limbi. Noi am ales ziua de vineri pentru că avea ghid în limba engleză. Plecarea a fost la ora 8 45 dimineața dintr-o stație foarte aproape de locul în care eram cazați. Până în Tivat, punctul de pornire al bărcii, am făcut o oră și un sfert, tot din cauza traficului, deși inițial ni se comunicase că vom face 40 de minute. Din păcate nu am mai apucat să ne plimbăm deloc prin Tivat și am văzut orașul doar de pe nava în care ne-am îmbarcat. În barcă aveau loc vreo o sută și ceva de persoane, atât estimez pentru că am văzut trei autocare din care s-au urcat pasageri. Nava avea două niveluri – partea inferioară era amenajată gen restaurant cu două zone exterioare iar nivelul superior avea șezlonguri și o foarte mică porțiune acoperită. Chiar de la început ni s-a comunicat că după fiecare obiectiv vizitat ne vom așeza pe locurile alese inițial, probabil pentru a evita discuțiile contradictorii între turiști. Prima noastră oprire a fost la Herceg Novi unde am ajuns pe la 11:45. Până acolo plimbarea a fost pe un curs de apă foarte larg în care cel mai interesant lucru văzut au fost tunelurile pentru submarine construite de fosta Iugoslavie împreună cu URSS. Nu știam de existența acestora și mi s-au părut fascinante. Pentru cei temerari exista diverse excursii cu bărci de viteză, care te debarcă fix în tunel pentru explorări și înot.

Unul dintre “garajele” submarinelor. Credit: madhouseheaven.com
Înotând prin istorie. Credit: strel-swimming.com

Când am ajuns la Herceg Novi a început să plouă iar eu cu Vlad ne-am refugiat la o terasă în port de aceea nici nu pot să vă arăt poze de pe acolo. Am băut un cappuccino fiebinte și o Cola și am făcut conversație cu un cuplu de polonezi care erau cu copiii lor. Fetița și băiatul erau de aceleași vârste cu Silvia și Ruxandra și ne-am plâns unii altora despre cât de greu este să ai copii. Cred că ne invidiau puțin pentru că noi de data asta eram liberi.

Singura mea poza din Herceg Novi

După asta ne-am îndreptat spre plaja Zanjice unde fiecare putea alege ce vrea să facă – baie și plajă, să mănânce la vreo terasă sau să ia o altă barcă mai micuță către o peșteră renumită în zona – Blue Cave (contra unei taxe de 5 Euro). Nu prea mai aveam chef de încă o barcă după barcă așa că noi am ales să rămânem și să mâncăm ceva. În drum spre Zanjice am făcut înconjurul insuliței Mamula, a cărei suprafață este de fapt un fort venețian. Fortul a fost folosit și ca lagăr de concentrare în cel de al doilea război mondial de către forțele fasciste ceea ce m-a impresionat și m-a pus pe gânduri. Acum era în lucru pentru a fi transformat într-o stațiune de lux în ciuda vocilor foștilor prizonieri care ar fi dorit ca acest lucru să nu se întâmple.

Plaja Zanjice, îngustă și pitorească
Fortul de pe insulița Mamula. Credit: total-montenegro-news.com
Blue Cave, obiectivul rămas pe listă pentru data viitoare. Credit: montenegropulse.com

Următorul obiectiv a fost o mică insuliță artificială – Our Lady of the Rocks – lăcaș de cult mai mult decât obiectiv turistic, deși am văzut că opreau bărci regulat. Vă recomand să citiți și legenda locului. Peisajul era absolut impresionant și am avut noroc și de o vreme splendidă. În timpul călătoriei ghidul, care vorbea patru limbi, ne mai arăta în stânga și în dreapta tot felul de obiective, sătuce și bănuiesc că și forme de relief deosebite, însă mie personal îmi era tare greu să îl înțeleg. De aceea mi-ar fi plăcut să avem și niște pliante care să descrie mai în detaliu zonele prin care treceam.

Biserica Our Lady of the Rocks poate fi vizitată contra unei mici taxe
Peste tot doar peisaje senzaționale care îndemnau la pozat

Destinația finală a fost chiar magnificul oraș Kotor până la care am făcut vreo 45 de minute de la Lady of the Rocks. Pe drum am avut parte de niște priveliști care îți tăiau răsuflarea, efectiv minunății ale naturii. În Kotor am avut la dispoziție două ore să ne plimbăm. Puteam să alegem turul ghidat însă după cum vă spuneam mie îmi era greu să îl înțeleg, așa că am ales să explorăm pe cont propriu. Bineînțeles ne-am concentrat pe orașul vechi, port construit în timpul Republicii Venețiene, ale cărei influențe se văd peste tot în arhitectură. În mod normal se plătește o taxă de un euro pentru vizitare însă nu ne-a fost cerută nicăieri. Ne-am învârtit printre vechile clădiri, toate într-o formă impecabilă, pe străduțele înguste și mi s-a părut că totul are un farmec aparte. Peste tot erau terase, magazine de suveniruri și bineînțeles nelipsitele obiecte de firmă fake, atât de populare în Muntenegru. Am avut la dispoziție și o hartă primită de la un chioșc turistic dar nu a fost necesară pentru că orașul vechi nu este chiar atât de mare. Ne-am folosit de ea mai mult pentru a identifica bisericile. Puțin am simțit că suntem pe fugă și mi-ar fi plăcut să petrecem mai mult timp acolo.

La 8:00 seara ne-am îmbarcat înapoi spre locurile de cazare tot așa am mers foarte încet datorită aglomerației. Am ajuns doar după o oră jumate dar nu a mai contat pentru că eram impresionați de tot ce văzusem. Dacă ar fi să mai vin o dată aici aș bifa din nou această excursie, poate totuși cu o barcă mai mică și mai puțin turiști – bineînțeles investind un buget mai mare. Dar chiar și așa consider că cei 12 euro pe care îi am cheltuit cu croaziera și-au justificat fiecare cent (pentru cei interesați, croaziera a fost organizată de Montenegro Cruising).

Interiorul sărăcut al bărcuței noastre

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *