Ilustrată virtuală din vacanța noastră fără copii

Înainte de articolul în care o să vă povestesc cu multe detalii despre cum a fost în vacanța noastră din Muntenegru, vreau ca gândurile despre cele mai frumoase momente pe care le am petrecut în doi aici în să rămână scrise. Nu am mai fost într-o vacanță singuri de dinainte să se nască Silvia, asta dacă nu punem la socoteală concediul de acum doi ani când eram însărcinată cu Ruxandra și în care trăiam un oarecare tumult hormonal. A fost o pauză binemeritată și atunci dar pentru că așteptam un alt bebeluș nu pot să zic că m-am relaxat pe deplin. Mai mult, din cauza sarcinii nu mi-am putut intra așa cum aș fi vrut în rolul de soție iubitoare, cu tot pachetul.

Însă de data asta am simțit că mă pot pot destinde cu adevărat, că am senzația aia de “let go of everything” și am petrecut clipe tare frumoase doar în doi. 

  • După-amiezele pe plajă: acele momente în care nu aveam absolut nimic de făcut, puteam să mă uit liniștită într-o revistă dacă vreau, să citesc o carte, să privesc marea, să fiu eu cu gândurile mele fără să mă întrerupă nimic. Soarele de după amiază e mai blând și îți încălzește pielea într-un fel tare plăcut. Cu siguranță astea sunt momentele de care îmi va fi cel mai mult dor
  • Plimbările noastre nocturne printre terasele aglomerate când, în ciuda vacarmului, am reușit să ne conectăm și să ne regăsim unul pe celălalt. Aici, în Muntenegru, luna a fost în cele mai multe seri chiar spectaculoasă, oglindită în mare și în ochii noștri
  • Cinele liniștite la terasele de pe malul mării, fiindu-mi de fiecare dată greu să aleg ce vreau să mănânc. Însă de data asta nu trebuia să ne grăbim, nu trebuia să ajungem nicăieri la nici o oră, puteam să stăm și să savurăm liniștiți întreaga seară
  • Orele petrecute în mașină în drum spre Muntenegru cu oprirea noastră la Zlatibor, poveștile noastre interminabile, podcasturile pe marginea cărora aveam tot felul de idei, mâna ta care îmi atingea piciorul și peisajele deosebite pe care le-am văzut
  • Nopțile în care ne prindea două noaptea pe terasa vilei în care ne-am cazat, când stăteam și beam vin adus de acasă și povesteam despre politică, despre viață, despre familie și cum ar fi fost dacă nu ne-am fi cunoscut. Totul fără să fim presați de vreo oră, știind că a doua zi ne putem scula oricând
După-amiezile noastre pe plajă
Dintr-o plimbare nocturnă prin Budva
Terasă din cetatea Budva
Lună plină și senină
Pe drum, undeva în sud vestul României
Cazarea de la Zlatibor, unde am dormit o noapte
Peisajele din Muntenegru sunt spectaculoase
Prima întâlnire cu riviera muntenegreană
Primul selfie de vacanță

O să îmi fie dor de toate momentele astea, o să visez cu ochii deschiși la următoarea noastră vacanță în doi și mă bucur că am făcut un oarecare soi de legământ – ca în fiecare vară pe lângă vacanța în familie să ne alocăm câteva zile și doar pentru noi doi. Pe de cealaltă parte, îmi tresare inima de dor de fiecare dată când mama îmi trimite câte o poză cu fetele noastre dar îmi face plăcere să îmi fie dor de ele. Cred că este sănătos să nu fim chiar tot timpul împreună. Când am plecat le-am spus amândurora clar că o să doarmă șapte nopți fără noi pentru că nu cred în tertipurile aburirii copiilor în speranța că le vei alina suferință despărțirii de părinți.

Peste câteva zile vom fi iarăși împreună cu toții, iar toate astea vor rămâne amintiri pentru o viață.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *