Plin de înțelepciune mai e poporul acesta al nostru, iar vorba asta cu dorințele pare să funcționeze mai tot timpul.
Dau timpul pe repede înapoi până acum fix 5 ani, când într-o după-amiază de octombrie mă plimbam cu Silvia bebeluș în cărucior, prin parcul Carol, într-o liniște și pace depline. Și am și filmat câteva cadre pe care le-am introdus în filmulețul de mai jos, iar acum câteva săptămâni m-am uitat plină de nostalgie la aceste imagini. Și mă gândeam, ce vremuri frumoase, oare când o să mai am eu ocazia să mă plimb alene cu fetița mea prin parcul liber, înconjurate de minunata cromatică tomnatică, într-o zi banală din cursul săptămânii?
Și iată că ziua aceea a venit mai repede decât m-am așteptat, ziua aceea a fost chiar azi, și apropo ce ceea ce vă spuneam ieri aici, am reușit să petrec o zi absolut încântătoare chiar dacă am fost si părinte și angajat full time. După ce am bifat câteva taskuri de birou dimineață, pe la 11 ne-am pornit spre parc, unde am stat până pe la 12 30, ore pe care le-am recuperat seara. Dar ce bine a fost, chiar nu mă așteptam. Ne-am relaxat, ne-am plimbat, am stat vreo 30 de minute și doar am privit rațele, ne-am îmbrățisat și apoi fetele și-au și consumat energia jucându-se cu mingea. Și a fost perfect așa, pentru că dacă n-am fi avut pauza asta în care să ieșim la aer, cu siguranța s-ar fi acumulat frustrări de ambele părți. La voi cum a fost azi?