Când oare a zburat timpul? Ieri parcă eram gravidă și simțeam că nu mai pot, aseară parcă a fost prima noastră noapte acasă și acum o ora i-am dat prima dată mâncare solidă. Cam asta e viteza cu care s-a scurs timpul pentru mine. Ruxandra s-a născut de Bobotează în 2018, iar anul acesta am avut norocul să prindem sărbătoarea într-o duminică, deci am putut să-i ținem ziua la fix.
Am tot oscilat dacă să facem o masă la un restaurant sau ceva foarte intim, acasă. Și la restaurant ne-am fi gândit tot la o formulă restrânsă, dar am ales varianta acasă pentru că ne-am imaginat că pentru fete va fi cel mai confortabil așa. Și sunt convinsă că am luat cea mai potrivită decizie pentru noi.
În total am fost 9 adulți plus fetele noastre. Au fost socrii și verișori primari. Bineînțeles, a fost una din nu rarele ocazii în care mi-aș fi dorit o casă mult mai mare ca să pot chema și prieteni și alți copii. Ce să facem, ne-am adaptat cum a putut și sper că nu s-a supărat nimeni.
Mi-am pregătit o listă de aperitive pe care le-am preparat chiar eu, însă nu am vrut să mă complic cu foarte multe așa că am și comandat două platouri la soțul unei prietene, el fiind bucătar. Eu am făcut ouă umplute, o salată de ciuperci, ambele cu un sos light din maioneză de casă și iaurt, am mai combinat un platou cu brânzeturi cu prosciuto și niște struguri, iar apoi cele două platouri mari de preparate diverse din legume și pește de 4 feluri. N-a fost nimic ieșit din comun, dar cred că s-a mâncat bine și pe săturate. Pâinea am facut-o tot eu, m-am specializat în lipii de casă de ceva vreme, se fac super simplu și sunt delicioase. O să încerc să filmez rețeta și pentru canalul meu de Youtube. Mi-am încercat talentul și cu un așa zis tort, după o rețetă de tiramisu cu portocale de pe Savori Urbane, însă mi-a ieșit mult prea lichidă crema și am rugat-o în ultimul moment pe nașa Ruxandrei să mai aducă ea unul ca să avem și o rezervă. Până la urmă am mâncat din amândouă, au fost delicioase, deși al meu ar fi putut avea o textură mai ok.
Am respectat și tradițiile, într-o combinație de Muntenia cu Moldova, adică nașa i-a rupt turta deasupra capului, i-a luat din moț și fata și-a ales de pe tavă 3 obiecte. Nu știu ca noi în Ardeal să avem vreo tradiție de genul ăsta când copilul împlinește un an, sau poate n-au fost respectate în familia noastră, dar mie personal îmi plac pentru că sunt o oportunitate de a te distra în familie. Ruxandra a ales cutiuţa rotundă cu fermoar care nu prea avea semnificaţie, dar a fost ultimul obiect adăugat pe tavă de sora ei Silvia şi datorită căruia ne-am gândit că înseamnă că vor avea o relaţie strânsă. Şi pentru că primul obiect fusese oarecum pus acolo la plesneală am mai lăsat-o să aleagă 3. Şi a ales piaptănul, cleştele de bucătărie de care a rămas atârnat şi un lănţişor de aur şi la final o cariocă roz. Să zicem că va fi o artistă cocheţică căreia îi va placea să gătească.
Am tot chefuit până spre zece, ne-am omenit cu Sheridan’s, vin roșu demisec, sucuri și ceai. Silvia nu a ratat prilejul să facă “Show-ul Silviei”, e o adevărată epopee cu acest act artistic, o să vă povestesc odată mai pe larg, ne-am jucat și cu Rechinul Haț și ne-am uitat la desene cu Thomas și Jerry (cum le zice Silvia).
Sper să avem cât mai curând un prilej de petrecere în familie, dar până atunci vă invit și pe voi să petreceți o seară alături de cei dragi la un film tare simpatic, un evergreen, care mie îmi merge la suflet de fiecare dată când îl urmăresc.
One comment:
La mulți ani frumoși Ruxandrei ! Sunteți o familie foarte frumoasă! Și un citat care se potrivește cred eu : ,, Când ești părinte, zilele trec greu dar anii ușor “
Comments are closed.