Cherhanaua Venus – un loc neașteptat de primitor

Mi se întâmplă deseori să rememorez cu drag vacanța pe care am petrecut-o la Venus în 1995 alături de părinții și fratele meu împreună cu niște prieteni de familie.

Anul acesta a fost prima dată când am ajuns din nou în aceeași stațiune, recunosc, forțați de împreujurările determinate de pandemie. Nu m-am așteptat la mult, nici nu am primit mult, dar ăsta poate va fi un subiect pentru un articol separat. Însă am descoperit câteva locuri mult peste așteptări care aș putea spune că sunt excepția de la regulă, și despre care merită să afle cât mai multă lume.

Unul dintre ele este Cherhanaua Venus, un restraurant pescăresc amenajat pe un ponton larg, pe micul lac Venus. Menționez de la început că la nivel de mâncare și servicii se poate plasa în competiție directă cu Pescăria lui Matei, restaurantul de la Agigea pe care îl frecventăm și noi din când în când. Ce-i drept, la Agigea priveliștea e mai impresionantă decât la Venus, însă la cât de aglomerat e tot timpul, merită o schimbare de perspectivă.

Noi am ajuns la Cherhana într-o zi de miercuri, în jurul prânzului, lihniți de foame, după un drum de vreo două ore jumătate de la București, și a fost prima oprire înainte de cazarea de la Hotel Dana. Doar o masă mai era ocupată, iar rulourile de plastic era trase în jurul terasei, din cauza unei furtuni din ziua precedentă. Mobilierul de lemn, împreună cu toate decorațiunile pescăresco-rustice aduc farmec locului și creează o atmosferă familiară plăcută.

Am fost serviți rapid de chelneri prietenoși și politicoși care purtau cu masca regulamentar pe față. Pentru mine serviabilitatea e unul dintre elementele principale care pot transforma în bine sau în rău o experiență, așa că prima impresie este esențială.

Din meniu nu ne-a fost greu să alegem, eu eram setată să mănânc icre, așa că am comandat o porție din crap, asta pentru antreu. Vlad și-a luat o porție de file de șalău la grătar, iar la fel le-am luat și fetelor împărțită la două farfurii, iar Matilda, bunica fetelor, a ales păstrăv. Toate porțiile aveau incluse și mămăliguța.

Eu mi-am comandat rapane pe plită, favoritele mele în sezonul estival. Pentru cine nu știe, rapanele sunt melcii din cochiliile acelea mai mari, pe care le găsim pe plajă și pe punem la ureche ca să “auzim marea”. Sper deosebire de alte locuri unde am mâncat, aici erau gătite întregi și nu tăiate bucățele. Mie mi s-au părut deliciose, le-am stropit cu lămâie, dar poate ar fi mers și un sos cu unt, usturoi și pătrunjel.

Ruxandra a mâncat cu poftă șalăul, Silvia a luat mai mult păstrăv de la bunica, iar Vlad a avut o singură observație, cum că un pic i s-a părut prea uscat fileul. Dar am consumat tot, iar câștigătoare la gust au fost icrele, poate și pentru că mi-a fost și foarte poftă.

De băut, am mers pe varianta simplă, o apă minerală mare, limonadă pentru fete și nelipsita cola mică pentru Vlad. La desert am mai luat o porție de clătite cu gem, favoritele Silviei, dar chiar și ea, care e ahtiată după zahăr, a zis că au fost prea dulci. Am ales gemul de vișine, dar au stropite și cu niște sirop din acela decorativ, care, după părerea mea, nu își avea locul. Clătitele cu gem sunt un desert clasic, și eu îl prefer cât mai simplu, așa cum îl fac bunicile.

Curățenia mi s-a părut impecabilă peste tot, inclusiv la toaletă, iar fetele au fost foarte atrase de acvariul cu pești exotici din restaurantul interior. De atfel, au fost atrase cam tot toate decorațiunile, pentru ele a fost ca o vizită la un muzeu cu de toate. Am apreciat mult și faptul că după ce am ajuns ne-au pus la dispoziție creioane colorate, iar fetele au colorat pe mini-fețele de masă din hârtie individuale.

Un alt plus, care pentru mine contează, deși știu că mulți nu îl consideră esențial, a fost muzica ambientală foarte plăcută, cu un volum limitat, chiar am scos de vreo doua ori shazam-ul ca să descopăr ce melodie e.

Per total, a fost o experiență pe care aș vrea oricând să o repet, nu știu dacă restaurantul este deschis și înafara sezonului, m-aș bucura să putem înlocui Agigea și în ieșirile noastre iernatice la mare. Prețurile nu sunt mici, dar nici exagerate, nici nu ai cum să te ridici la standarde dacă nu ai un anumit venit. Mie raportul calitate/preț mi s-a părut mai mult decât corect. Și pentru că știu că sunteți curioși cât am plătit pe tot ceea ce v-am povestit, vă las mai jos nota de plată.