După ce am avut-o pe Silvia, primul meu copil, la mai puțin de două luni au apărut primele întrebări legate de dorința noastră de a avea încă un copil. Destul de enervante, dar cel puțin puteam răspunde cu un ”da” plin de convingere. Pe măsură ce Silvia creștea, puneam deoparte lucrurile care îi rămâneau mici sau de care nu mai aveam nevoie, în ideea în care știam sigur că le voi mai folosi. Deși, cel puțin în cazul hăinuțelor, multe dintre ele se potriveau doar pentru fete și eu nu știam dăcă nu cumva urma să fie un băiat. Însă majoritatea obiectelor esențiale pentru mine, cum ar fi pompa de sân sau sutienele de alăptare, urmau să fie folosite indiferent de sexul viitorului copil. Când Silvia avea un an și o lună am aflat că sunt din nou însărcinată, dar bucuria a fost de foarte scurtă durată, căci acolo a fost un suflețel care nu a mai ajuns să-și trăiască viața pe acest pământ. Cu toate că am aflat devreme că sarcina s-a oprit din evoluție, doar cineva care a trecut prin asta poate înțelege cum doare.
S-a mai scurs aproape un an până la un nou test de sarcină pozitiv, iar din ianuarie 2018 sunt o fericită mamă de două fetițe. Diferența dintre ele este de 2 ani și 7 luni deci aș putea zice că toată experiența cu bebelușia și creșterea de copii mici a fost concentrată, și trebuie să recunosc, destul de obositoare. Când Ruxi era mică am decis să vând sau să dau mai departe tot de ceea ce nu mai aveam nevoie, gândindu-mă că în cazul în care decidem să avem un al 3-lea copil aș putea să recumpăr sau eventual să împrumutăm. Oricum experiența ar fi urmat să-și spună cuvântul căci acum știu cu adevărat de ce am nevoie, ce poate fi luat SH, la cine să apelez pentru lucruri de împrumut. Să zicem că rețeaua de suport e mult mai extinsă acum decât atunci când eram o proaspătă mămică, în 2015.
În ultimii 2-3 ani am tot discutat cu Vlad de un al treilea, mai în glumă, mai în serios, iar răspunsul pe care mi l-am dat (pentru că simt că decizia este cumva la mine), a fost că dacă am fi avut mai mulți bani atunci n-aș fi stat pe gânduri. E destul de cinic să iei o astfel de decizie în principal prin prisma financiară, însă văd cât costă o casă mai mare, 4 bilete de avion în loc de 3 sau de 5, cum la majoritatea locurilor de cazare ar trebui să iei doar apartamente, cât costă o mașină cu mai multe locuri sau taberele de calitate. Pe de altă parte, abia aștept să ne reluăm tot mai mult o viață de adulți independenți, să scăpăm de tonele de jucării pentru copii, să ne putem planifica orice activitate fără să ne stresăm de babysitter. Iar cireașa de pe tort ar fi o altă pauză profesională, care nu pot să zic că nu mi-ar influența din nou parcursul. Așă că ne putem considera fericiți și compleți în formula de 4.