Dacă mă urmărți de ceva vreme poate m-ați mai auzit prin videoclipurile de pe youtube menționând faptul că am locuit în SUA o perioadă, nu foarte lungă, cam un an și 3 luni. Acum uitându-mă în urmă mă întreb oare ce a fost în capul meu, să rămân acolo după încheierea programului de work&travel, fără nici un fel de plan, fără viză, fără să-mi fi terminat facultatea (din care mai aveam doar un an), cu o situație departe de a fi stabilă.
Dar asta e o poveste mai lungă pe care sper să apuc să v-o povestesc cât de curând. Subiectul articolului de azi e de fapt primul meu job din state după perioada de W&T, când m-am agajat recepționeră la un salon de bronzat al unei doamne simpatice, de origini române, de fapt dee etnică maghiară născută în Transilvania și emigrată de mică cu părinții în SUA. Era pe vremea când saloanele erau încă foarte la modă, nu existau atâta creme autobronzante, și nici despre pericolele bronzului nu se discuta atât.
Legătura mi-o făcuse prietenul meu de atunci, parcă prin ceva comunitate de români, cert e că m-am înhămat la un program infernal de la 7:30 la 21:30 3 zile pe săptămână și încă două de la 7:30 la 18:30. Deci lucram vreo 64 de ore pe săptămână, la foc continuu, iar ceea mi se pare acum o regulă absolut stupidă, iar atunci o înghițisem fără comentarii – era să nu avem scaun la recepție, deci stăteam în picioare toată ziulica. Cred că recepția în sine era prea înaltă, iar dacă stăteam jos nu ar mai fi fost salonul atât de “primitor”, nu știu, dar acum când mă gândesc mi se pare cam barbar. Pe oră câștigam parcă 7.5 dolari, aproape minimul, dar atunci mi se părea că merită. Încurajam orice client care intra să cumpere abonamente de solar cât mai mari, să vină cât ma des pentru un bronz sănătos și le admiram pielea arămie. Chiar și eu intrasem în rutina asta, fără să fiu conștientă de pericolul pe termen lung, de faptul că pielea îmbătrănește mult mai repede plus crește foarte mult riscul de cancer de piele. Nu mi-ar fi trecut prin cap că mă pot bronza liniștită doar cu loțiune autobronzantă fără să îmi fac rău. După vreo 2 luni la foc continuu la salon, perioadă în care picam lată în weekenduri, m-am trezit acuzată că am furat 100 de dolari din casierie. Tam nesam… nici până în ziua de azi nu știu sigur ce s-a întâmplat, dar vag bănuiesc că patroanei nu îi convenea faptul că soțul ei începusă să țină la mine, cumva în forma nepoatei pe care n-o avusese niciodată (el cred ca aveam undeva la 70 de ani). Am fost atât de demoralizată, evident că nu pusesem mâna pe nici un ban, iar faptul că am fost acuzată pe nedrept a fost cel mai dureros.
De atunci nu am mai călcat vreodată într-un salon de bronzat și apelez cu încredere la spray-ul de mai jos de la Bioderma, dar am auzit și despre St.Tropez Gradual Tan Plus Sculpt and Glow că ar fi foarte bun. În rest, mai stau la soare vara, dar cu mult SPF, cât despre primul meu job la salon, mă bucur că destinul a lucrat în favoarea mea și nu m-am chinuit acolo mai mult decât era cazul.
