Si nu doar ale unei fete moderne, ci chiar ale unei sotii moderne, pentru ca acest statut, vreau, nu vreau, imi trezeste in constiinta responsabilitatea atent construita de femeile din generatiile anterioare si de care cu greu vom scapa. Degeaba zic cu mandrie ca sunt o femeie moderna care nu gateste ca tot mi-e mila de saracul meu prieten (in cateva zile sot) daca merge sa-si ia saorma cand vine de la serviciu.
Si cu tot stilul asta de viata modern se naste una dintre cele mai mari probleme, care ne face sa pierdem o gramada de bani, la un prim calcul, cel putin 200 de lei pe luna. Mai exact, irosirea mancarii. Tehnic – cum se intampla asta cel mai des? a) Gatesc ceva si dupa ce mancam o data, de doua ori din respectiva mancare ne plictisim si pana la urma se strica; b) Primim mancare de la parinti, in cantitati prea mari de obicei, ne plictisim, o arucam. c) Mergem flamanzi la cumparaturi si cumparam chestii care par yummi la momentul respectiv si pe care n-o sa le mancam niciodata.
Pun pariu ca toate sotioarele din generatia mea se confrunta cu problemele astea… Asa ca o sa va impartasesc eu din “intelepciunea batraneasca” pe care am acumulat-o pana la 30 de ani pentru a evita irosirea si implicit pierderea de bani (care pentru mine sunt echivalente).
Incerc sa gatesc portii mici (cam 4 portii, deci sa manacam de doua ori). Tot in aceeasi idee, daca am chef sa incerc vreo reteta mai exotica, fac maxim doua portii pentru ca nu stiu daca o sa-mi placa. In cazul in care dau rateu (si mi se intampla, nu pot nega) macar sa nu ne chinuim prea tare si sa nu aruncam prea mult la gunoi. Pentru mine, cu cat oala sau tava e mai mare, cu atat mai mari sansele de rateu.
Ok… subiect delicat… socrii care ne trimit mancare, desi insistam sa nu ne mai trimita. Uneori ne place mancarea, alteori nu. Nu prea exista pachet din care sa nu ajunga ceva la gunoi. Si stiti cum ne mustra constiinta? Da, rau, usturator. Bun, am stabilit deci ca nu putem convinge socrii sa nu trimita. Asadar, dam instructiuni clare de ce mancare vrem si cat vrem (specificand cam cate portii). Nu pot sa zic ca nu ma mustra constiinta cerandu-le fix pe fix, uneori chiar ma surprind auto-evaluandu-mi bunul simt. Sper ca intr-o buna zi sa pot scapa de aceste mustrari de constiinta inutile (si pentru multe alte cazuri, nu doar legate de mancare).
Iar legat de cumparaturi, multumesc destinului pentru hypermarketurile online care fac livrari acasa. E drept ca deocamdata se intampla doar in Bucuresti, dar vai, bine mai e. Aleg cu intelepciune, ma uit, compar, adaug in cos, vad cu cat creste valoarea cosului in timp real, iau decizii mult mai bune. Stiu ce vreau sa gatesc, stiu deja ce am, nu mai e nevoie sa fac lista, nu mai pierd timp in magazine. Superb. Mi se potrivesc de minune cumparaturile online.
Cam asa sta treaba cu problema irosirii mancarii pe care incercam s-o depasim. Bineinteles, nu trebuie sa facem totul empiric, cum am facut eu pana acum, putem sa invatam si de la cei mai priceputi ca noi in domeniul asta.
Si nu este o problema doar la noi in casa, irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.
Mare nevoie as avea asadar de acesta carte. Banuiesc ca la stilul meu de viata, sunt chiar in publicul tinta al lui Jamie pentru volumul de fata, publicat la Curtea Veche Publishing.
One comment:
Pe mine de ce nu mă întreabă soacră-mea ce să-mi trimită de mâncare? Că eu aș accepta fără mustrări de conștiință 🙂
Comments are closed.