Azi este marti, o zi care in mod normal nu aduce prea multa voie buna, dar eu sunt tare binedispusa.
In sfarsit s-a dat drumul la caldura, ceea ce ma bucura in mod deosebit. Cand am plecat dimineata de acasa am lasat caloriferele pornite si pe cand m-am intors de la birou era o temperatura perfecta in casa. Ma bucura si faptul ca a venit toamna si e mai frig pe afara, parca chiar miroase a frig. E genul ala de seara tomnatica in care vrei sa te cocolosesti in niste sosete groase, sa citesti o carte la lumina unei veioze, langa un calorifer fierbinte in timp ce savurezi un ceai. Un ceai cu rom :).
De ceva timp am de gand sa scriu un post despre lucrurile, locurile sau contextele care imi fac placere si o sa incep cu cele care sunt legate de toamna:
– o plimbare intr-un oras de provincie (in cazul meu Turda), dupa lasarea intunericului, afara nu sunt mai mult de 5 grade, iar pe marginea trotuarului tiganii vand castane prajite. Simti ca mirosul castanelor te incalzeste, iar cand le desfaci una cate una varfurile degetelor te ard. Orasele de provincie (cel putin cele mai mici) au o liniste a lor, imposibil de regasit in Bucuresti
– seara, in casa bunicilor, mai exact in camera-biblioteca, focul arde in soba si eu ma uit pe geam in directia Ariesului, unde, de cand ma stiu eu, arde un bec de iluminat strada. E unul dintre putinele peisaje urbane care ma indeamna la meditatie si care imi trezeaste un sentiment de fericire ca sunt acolo, atunci.
– sambata dimineata, afara ploua si vremea e intunecata, sunt inca in pat, in dormitorul nostru din Bucuresti, caloriferul duduie :), iar eu citesc un roman de Rodica Ojog-Brasoveanu. Uneori imi vine sa motai, si chiar atipesc, pentru ca nu am absolut nimic de facut in ziua respectiva.
– sambata dimineata, e soare dar totusi foarte frig si Vlad e de acord sa mergem sa ne bem cafeaua in Cismigiu. Luam cafea de ma McDonalds 😀 si stam pe bancile din Cismigiu vreo ora, pana ne ingheata picioarele.
– orice weekend, toamna. Vremea este mohorata, iar eu sunt cu Vlad suntem undeva la munte, intr-o cabanioara fara pretentii. Facem o plimbare, bem un vin fiert, Vlad vrea sa doarma iar eu pot sa citesc in voie.
– perioada cand se apropie Sf. Nicolae. Cam toata lumea intra in transa Sarbatorilor, eu incep sa ma agit cu ce sa cumpar de Craciun, ce sa fac de ziua mea, ce facem de Revelion, iar Vlad isi pastreaza calmul ireprosabil.
– Intru in holul casei bunicilor, venind inghetata de afara, usa de la bucatarie este deschisa, e cald si miroase a prajituri – bunica pregateste ceva delicios. Din pacate nu asta nu s-a mai intamplat de ani buni, de obicei asa era in unele zile de scoala inainte de Sarbatori. Acum cand mergem la bunica (mult prea rar fata de cat de des mi-as dori) vrea sa stea cu noi, nu sa-si consume timpul cu altceva. Si totusi asa mi-e de dor de acea senzatie si acele timpuri.
Bineinteles, as putea continua lista pana maine, dar ma bazez pe capacitatea mea de sintetizare pentru a nu-mi plictisi cititorii :). Voua ce va place toamna?