Nu mi-am imaginat vreodată că voi întâmpina 1 Martie fiindu-mi frică de un război. Simțeam că în sfârșit am scăpat de pandemie, sau că măcar ne-am obișnuit cu virusul printre noi și speram ca anul acesta să trăim cât mai multe zile banale, plictisitoare. Ne-am planificat deja câteva ieșiri, și chiar vacanța de vară, dar iarăși parcă simt cum incertitudinea ne suflă în ceafă. Iar acum neajunsurile vieții din pandemie mi se par o glumă față de ceea ce ar putea însemna un război. Dar să scuturăm aceste gânduri gri, căci oricum nu pot influența ce se întâmpla la nivel geopolitic, însă pot primi cu bucurie primăvara.
În weekend am fost la un târg de mărțișoare, de unde am ales cu greu pe cele pe care le vom dărui, căci aproape toate mi s-au părut extraordinar de simpatice. Este o sărbătoare atât de frumoasă, atât de apropiată sufletului meu… Sâmbătă copilele au fost plecate la bunici și pentru că afară bătea un vânt iernatic am decis să aprind niște lumânări parfumate, să ne facem o atmosferă cât mai plăcută. Mi-a zburat gândul și la mama, cu pasiunea ei pentru Yankee Candle și la faptul că am tot zis că o să încerc să-mi cumpăr de acum încolo lumânări cu ceară de soia, în ideea de a fi cât mai eco-friendly. Am încercat să-mi fac ordine și între eșarfe dar nu m-am putut concentra și am continuat cu câteva pagini din cartea pe care o citesc zilele astea, Muza.
Nu m-am îndurat să gătesc nimic, am tot ciugulit din ce aveam prin frigider, am filmat și un video pentru canalul meu, însă recunosc că tot la ucrainieni mă gândeam. Nu ajută deloc nici social media, cu toată infuzia de informații calde, deși știu că sunt necesare. Pe de altă parte mi se pare impresionantă mobilizarea voluntarilor și a donatorilor, și mă tot gândesc cum să ajut. Am decis să donez sânge și o să trimitem niște pachete cu mâncare și tacâmuri de unică folosință (deși mă enervează că restaurantele le trimit fără să le cerem, acum chiar mă bucur că le-am păstrat).
Mi-e dor de familia mea de la Turda, și abia aștept să avem următoarea revedere de Paști. Visez cu ochii deschiși la câteva zile de concediu, cu vreme caldă și nimic de făcut, nici un gând care să mă preseze. La voi cum se simte începutul de primăvară?