Cand amintirile devin tot mai frumoase odata cu trecerea timpului…

 Ascultam acum melodia pe care am dansat clasicul “dans al mirilor” la nunta noastra din iunie. Roses of Red – The Kelly Family. Am devenit extrem de nostalgica. A fost tare frumos, o sa ramanem cu niste amintiri tare faine, pe viata. Ii impartaseam aceste ganduri lui Vlad pe facebook si in acelasi timp m-am gandit ca urmatorul eveniment de acest gen si de aceeasi anvergura va fi cand va face nunta Silvia… daca va alege sa faca. Asta m-a dus cu gandul si mai departe, la momentul cand ea va fi deja om mare, si tare mult m-a emotionat gandul acesta. Si apoi am inceput sa ma gandesc ca cine stie in ce formula vom fi atunci, cati dintre noi se vor mai fi dus in ceruri si asa m-am gandit din nou la bunica mea care nu m-a vazut mireasa. Si iar mi-au dat lacrimile. Si de bucurie pentru ceea ce am, dar si de tristete pentru ceea ce nu mai am. Asa e natura umana…

Va las mai jos cateva din amintirile mele, care vin la pachet cu emotiile pe care le-am trait pe 11 iunie anul acesta.