M-am născut în 1984, în Turda, într-o familie ortodoxă, cu puternice legături cu biserica, căci bunica era fată de preot și la fel mama ei. În familia bunicilor spuneam rugăciunea înainte de masă, iar pe orice bucată de pâine se făcea o cruce cu cuțitul înainte să o feliem. În același timp, niciunul din noi nu era habotnic, nu trăiam doar după regulile bisericii, și oricum nici vremurile nu-ți permiteau să îți expui prea mult credința.
În contextul ăsta am fost eu botezată, în pe atunci mica noastră biserică de cartier (acum e o biserică nouă, mare), și la fel și fratele meu. Nici unul dintre noi nu a fost scufundat în cristelniță, doar ne-au fost desfăcute pieptărașele, cum se purtau pe vremea aia, și am fost stropiți cu apă sfințită. Și așa se făcea pe vremea aia, nimeni nu era botezat cu scufundare, cel puțin după știința mea și asta nu ne-a făcut mai puțin creștini. Am trecut tot prin Sfânta Taină a Botezului, fără nici un ritual care să poată fi considerat periculos pentru bebeluș.
Ieri, după ce am aflat de moartea copilului din Suceava, intrat în stop cardio respirator după botez (cu anchetă încă în desfășurare) am inițiat o petiție de interzicere a ritualului cu scufundarea. Între timp, am descoperit că mai există o petiție pe același subiect, pe care vă recomand s-o semnați, căci acolo sunt zeci de mii de semnături deja. Din păcate nu e primul caz soldat cu deces după botez. Uneori anchetele au spus că nu botezul a fost de vină, însă eu am totuși dubiile mele dacă ritualul nu a influențat niște procese care să ducă spre un final nefericit.
M-am bucurat să văd multă susținere pentru demers, dar pe de cealaltă parte am rămas neplăcut surprisă să văd oameni care consideră moartea bebelușului un fel de jertfă, ca și acum 2000 de ani sau mai mult. Alții susțin că nu trebuie intervenit în ritual, că trebuie lăsat preotul să-și facă treaba, să nu ne mai băgăm noi nasul, păcătoșii de rând. Dar eu aș pune întrebarea așa – dacă tu acasă nu bagi cu capul sub apă bebelușul sau dacă ai afla că bona sau cea/cel care îngrijește copilul l-a scufundat cu capul sub apă, și înțelegi că asta poate fi foarte periculos, de ce ai fi de acord ca asta să se întâmple în biserică? Consideri că nu e periculos tocmai pentru că se întâmplă în biserică? Dar hai să apelăm la rațiune, un bebeluș este exact același acasă și în biserică, corpul îi funcționează exact la fel, riscurile unor activități sunt exact aceleași.
Botezul este un ritual simbolic, o intrare spre lumea creștin-ortodoxă, și mi se pare ciudată insistența de a bifa niște cutume, mai ales atunci când sunt periculoase.
Vă mai dau un alt exemplu despre simbolistica creștină, tocmai a face o paralelă cu modul în care deservim credința.
Ce spune Sfânta Scriptură:
Cina Domnului sau Euharistia a fost instituită de Domnul Isus Hristos în ziua Paștelui (Matei 26:17-29).
“Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând:”Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29)
Prescura așadar simbolizează trupul lui Isus, vinul sângele, nimeni nu a muscat efectiv sau a băut efectiv din trupul Lui.
Isus a fost botezat în Iordan, noi nu mergem să ne botezăm în Dâmbovița sau în Dunăre.
Toată credința e plină de simboluri, metafore, de aceea și stropirea bebelușului cu apă sau turnarea a câteva picături pe creștet poate înlocui cu succes scufundarea în cristelniță.
Botezul nu e o rețetă culinară care nu va ieși dacă nu respecți întocmai ingredientele. Știu că unii s-ar putea simți ofensați de comparație, dar cam asta e realitatea. Așa că hai să punem în balanță tot ce știm despre cum funcționăm noi anatomic, ritualurile pe care le facem în numele credinței și să vedem unde putem schimba și îmbunătăți.