Azi ar fi trebuit să fie prima zi din vacanța noastră de Paști din Anglia

În puținele momente în care am avut timp de stat pe gânduri azi, mi-am amintit că azi ar fi fost ziua în care aș fi plecat spre Anglia, în vizită la tatăl meu, pentru o scurtă vacanță cu ocazia sărbătorilor de Paști. De fapt, chiar la ora la care scriu articolul acesta, ar fi trebuit să ajung la Coventry, după ce aș fi luat trenul din aeroportul de la Birmingham. Aș fi ajuns acolo după mai multe săptămâni de relax acasă la București, doar cu Vlad, căci fetele aveau planificată o perioadă mai lungă de stat la Turda, după care ar fi venit și ele direct în UK cu mama mea.

Dar nu a mai fost cazul, toate planurile ni s-au dat peste cap, cursele de avion au fost anulate, și să nu fi fost, cine ar mai fi avut chef de călătorii în condițiile astea? Pusesem la punct itinerariul nostru încă de la începutul lui ianuarie, atunci când de altfel ne-am stabilit și vacanțele din vara lui 2020 și mă simțeam așa de satisfăcută că am găsit oferte faine cu prețuri bune. 

Chiar vorbeam cu Vlad, că începând cu excursia din Anglia, până la mijlocul lui iulie am fi fost tot pe drumuri, ceea ce ne surâdea.

Mai pe la mijloc de februarie, când începuse nebunia cu Covidul mai aproape de noi, adică în Europa, mama încă zicea că ea oricum o să le ia pe fete în Anglia și poate se baricadează pe acolo. Chiar și la ultima tură de Turda, le-am dus pașapoartele, că cine știe. Și fix când eram acolo am primit emailurile de anulare ale biletelor de avion.

Nu-s supărată că s-a întâmplat așa, consider că așa a fost să fie, și mă bucur că cel puțin până acum suntem sănătoși. Continui să visez cu ochii deschiși, călătoresc mult cu ajutorul youtube-ului, îmi fac planuri pentru viitor și sper să tragem lecțiile cuvenite din toata nebunia asta de pandemie. 

Închei articolul cu niște imagini din locurile pe care ar fi trebuit să le explorăm în weekendul care vine, în cizme de cauciuc și cu briza în păr, iar chiar la final, un videoclip în care răspund la întrebările voastre și vorbesc un pic și despre perioada pe care o trăim.