Rubrica de marti, despre ce mi-a plăcut în săptămâna care a trecut – ep.4

Au trecut în sfârșit sărbătorile de Paști, ne-am întors în București, și iată-ne intrați în ultima luna de primăvară. Când a mai zburat și anotimpul ăsta? Au fost doar câteva zile în care am simțit primăvara așa cum s-ar fi cuvenit, adică cu mâneci scurte, cu soare, cu poftă de înghețată. Prea a fost răcoroasă, și sper că vara nu va urma același tipic.

Oricum, încep să mă pregătesc pentru sezonul cald, mai ales din punct de vedere estetic, am un “shortlist” pentru a-mi achiziționa rochia perfectă din in. Vreau s-o găsesc pe aceea la care să mă întorc cu drag zi de zi, să-mi fie comodă, să arate bine și închegat și să țină bine la spălat. M-aș bucura să-mi spuneți care e favorita voastră din cele de mai jos, mie cam toate îmi plac la fel de mult, dacă aș avea buget, mi le-aș lua de toate. Dar aș vrea totuși să nu mă abat prea mult de la principiile semi-minimaliste pe care am decis că o să le respect când e vorba de garderobă, așa că va trebui să aleg DOAR UNA.

Și așa frumos îmbrăcată cum voi fi cu noua mea rochiță o să fac multe poze solo, cu Vlad sau cu fetele. Observ cu plăcere că mai nou Vlad și-a mai rafinat arta fotografică și atunci ar trebui să încerc și eu să pozez mai bine. Am găsit pe youtube două tutoriale despre cum să areți mai bine în poze atunci când nu ești model și m-am lăsat inspirată. S-ar putea să vă placă și vouă, mai ales dacă nu sunteți întotdeuna mulțumite de cum ieșiți în poze.

Ziele trecute am descoperit un serial nou pe HBO Go, cu Richard Gere. Nu merită mai multe de nota 6 pe imdb, însă îmi era dor să-l văd pe Gere jucând. Intriga include politică, oameni bogați, jurnaliști și crime, nu tocmai pe gustul meu. Dar pentru noi, cele născute în anii 80, care am văzut pe repeat Pretty Woman, Gere este tot cavalerul pe cal alb.

Și o ultimă veste pe care v-o dau cu imensă bucurie, este că mi s-a născut un finuț, cel de-al doilea. L-am văzut duminică pentru prima dată, l-am luat în brate și am simțit că mă topesc. O mogâldeață superbă și fragilă, de care o să avem grijă o viață de acum încolo. Silvia a fost și ea fascinată, îl tot mângâia pe căpșor, l-a pupat, a țopăit în jurul lui. Acum că l-am văzut pe cel mic, Ruxandra mi s-a părut imensă, și țin minte că același sentiment l-am avut despre Silvia când am adus-o pe Ruxi de la maternitate.

Dacă vreți să fiți la curent cu tot ce postez, pe blog sau pe youtube, vă aștept pe pagina de FB Cristina Cioabă.