Deși majoritatea oamenilor se folosesc de Sâmbăta Mare ca să-și termine ultimele pregătiri înainte de Paști, cumpărături, mâncare, curățenie, eu am decis că ar fi momentul oportun să mergem la Ferma Animalelor. Mi-am imaginat că în ciuda faptului că vremea e bună și e weekend n-o să fie prea mulți vizitatori, ceea ce cu siguranță nu s-ar fi întamplat dacă ar fi fost orice alt weekend. Și am avut dreptate. Am putut să ne bucurăm în voie de acest loc minunat, de vremea frumoasă și de timpul petrecut în familie. E drept că nici nu a trebuit să ne pregătim prea mult pentru Paști pentru că duminica am mers în vizită la socrii, iar luni nu am avut musafiri.
Să vă spun câteva detalii așadar despre ce asta – Ferma Animalelor. Modelul banuiesc că e luat de prin vest, eu am mai vizitat o astfel de fermă în Germania, înainte de 2000. Ideea e de a aduce mai aproape oameni, în special copii, și animale domestice pe care nu ar avea șansa să le vadă îndeaproape, decât dacă poate mai au bunici sau rude pe la țară. Locul e organizat ca o fermă extinsă, cu țarcuri, adăposturi, cotețe pentru păsări, o zonă de baltă împrejmuită, locuri de joacă pentru copii și zone unde poți să faci un picnic. Între toate acestea sunt porțiuni consistente de gazon, ceea ce mi s-a părut că dă un sentiment foarte aerisit si plăcut întregului complex. Pentru plimbări, aleeile sunt betonate, ceea ce este un plus pentru că e mult mai ușor de păstrat curățenia. De la Unirii am făcut cam 30 de minunte cu mașina, ne-am bazat pe GPS.
Silvia a fost teribil de impresionată de la început până la sfărșit și cred ca am mai fi putut sta ore bune acolo fără să se plictisească. Bine, ea oricum e foarte expresivă, și la bine și la rău, dar aici am simțit-o literalmente fericită. Cel mai încântată a fost de plimbarea cu poneiul, de fapt e mult spus plimbare, a fost un tur al unei zone de marimea unui stadion mai mic, pe care ne-a cerut-o și a doua oară și dacă s-ar fi putut încă de câteva ori. Singura problemă era că se apropia ora de somn și trebuia să plecăm înspre casă. Și pe lângă asta și parcul avea program scurt în ziua respectivă, doar de la 9 la 13.
Legat de tipurile de animale din complex, cred că erau cam toate pe care le poti întâlni într-o gospodarie românescă, iar în plus mai erau și ponei, găini de rasă, păun, pasăre emu, iar în baltă am văzut și lebede. Cei mai prietenoși mi s-au părut măgărușii, dar de fapt toate erau prietenoase, atunci când te apropiai de țarcul lor veneau spre tine și te lăsau să le mângai. Pe unele dintre gardurile țarcurilor scria să ai grijă că pot mușca, deci și copiii trebuie ținuți sub o supraveghere atentă, dar mă îndoiesc să fi avut parte de incidente până acum.
Sunt câteva plusuri pe care țin neapărat să le menționez pentru că diferențiază acest complex față de alte locuri asemănatoare, sau în orice caz se diferențiază de industria serviciilor din România în general:
- Prețurile accesibile pentru intrare si plimbarea cu poneiul; 12 lei intrarea pentru un adult, Silvia nu a plătit, 5 lei un tur cu poneiul
- Locurile de picnic care seamănă cu ce am mai văzut eu prin America; îți poți aduce mâncare de acasă, nu trebuie neapărat să mănânci la restaurantul lor
- Lipsa restricțiilor pe care să ți le bage în ochi la tot pasul; ok, erau acele atenționări de care scrisesem mai sus, dar în rest cred că se bazează pe bunul șimt al omului și se pare că și funcționează. Există totuși la intrare un regulament de ordine interioară pe care e bine să-l citești, dar îți cam poți imagina care sunt regulile
Citisem pe site că au și un restaurant și un magazin cu produse de la ferma, dar restaurantul era închis sâmbătă, iar pe la magazin nu am mai apucat să trecem. O vom face data viitoare.
Singurul minus despre care am am citit pe net, este faptul că uneori este cam aglomerat și pot să înțeleg de ce.
Am plecat de acolo cu gândul de a cere o oferta pentru ziua lui Silvia, am vrea să organizăm ceva anul acesta, dar până atunci sperăm să revenim măcar de vreo două ori.
