Nu stiu cati dintre voi mai calatoresc cu trenul in zilele astea, dar pentru mine este inca un mijloc important de a ajunge de la Bucuresti la Turda (desi asta ia 9 ore, da, chiar ati citit bine, 9 ore). Fiind perioada concediilor, m-am gandit sa scriu un mic articol despre un subiect care ma distreaza, mai exact mancatul in tren.
Nu vreau sa fac pe interesanta si sa ma dau rotunda ca si cum m-as fi nascut la palat, insa simt ca am evoluat intr-o oarecare masura si acum privesc lucrurile cu alti ochi.
Sunt convinsa ca oricare dintre noi a mers macar o data intr-un compartiment in care cineva si-a scos un pachetel de mancare, fie invelit in ziar, fie invelit in hartie si apoi pus intr-o punga, poate chiar avand un servet textil care sa le impacheteze pe toate. Apoi tacticos, la nu mult timp dupa plecarea trenului vecinul de compartiment intinde pe bancheta servetul, apoi scoate o fafurie de plastic, scoate briciul, niste salam, rosii, ardei, paine, oricum produse din acest grup culinar, daca pot sa-i zic asa. Rosia ca rosia, mai problematici sunt ardeii grasi care trebuie curatati si care au cam multi samburi… 😀
Dupa micul festin culinar de obicei exista o sticla de apa sau suc si niste pahare, fie de metal, fie de plastic care ajuta intr-un mod confortabil la domolirea setei.
In aceasta categorie de calatori se incadreaza si o sub-categorie, cea a calatorilor care nici macar nu asteapta sa plece trenul si ei deja asaza masa. Cel putin in Gara de Nord din Bucuresti, unde trenul gareaza cu ceva timp inainte de plecare, se creeaza un context perfect pentru o mica ciuguleala.
Evident si eu mananc in tren, mai ales cand e vorba de 9 ore, insa prefer sandwichurile gata pregatite si biscuitii :).