Cei apropiati mie stiu ca este vorba despre Twin Peaks, pentru ca in ultimele doua saptamani l-am pomenit de o gramada de ori. L-am vazut oarecum in stilul maraton, uitandu-ne la doua, trei episoade intr-o seara, daca nu mai multe.
Mi-a placut. Nu stiu daca pot sa sintetizez exact de ce, dar cred ca e un film care merita si trebuie vazut. David Linch are talentul de a metamorfoza lucruri serioase, de multe ori chiar tragice, in scene care te fac sa zambesti din cauza cinismului sau realismului lor. Pe alocuri serialul are tenta horror, dupa standardele mele, putina comedie si drama, cliseele sunt prezente dar luate in deradere si aproape toate fetele sunt foarte frumoase.
Pe cand a fost difuzat la noi prima data, prin 92-93 cred, ai mei nu m-au lasat sa-l vad, cel mult vedeam prima parte a unui episod dupa care ma trimiteau la mine in camera. Tin minte ca asta imi crea o mare frustrare, la fel ca si regula de a ma culca la noua in fiecare seara. Iata asadar doua motive pentru care ma bucur de starea de adult – pot sa ma culc la orice ora vreau si pot sa vad ce filme vreau.
Am vazut ambele serii, doar doua au fost filmate, si m-a frapat diferenta de fir epic dintre cele doua. Prima a avut stilul unui film politist, iar cea de-a doua a avut tente majore de misticism. Nimic mai placut decat sa fii tinut cu sufletul la gura pentru ca nu stii la ce sa te astepti.
Ieri am vazut ultimul episod, care a fost cu adevarat infricosator (ce cuvant ciudat, dar n-am gasit altul pe moment) si care ar fi putut foarte bine sa constituie baza pentru o a treia serie. Din pacate aceasta a treia serie n-a aparut niciodata.
Figura cadavrului Laurei Palmer este una dintre cele mai usor recognoscibile oriunde in lume (conform IMDB).
Serialul acesta mi-a starnit apetitul pentru filmele lui David Lynch si cred ca weekendul acesta o sa continui cu Blue Velvet si The Elephant Man.
