Lăsati toamna să vină la mine

Îmi place atât de mult toamna, nu cred că este vreo perioadă a anului care să-mi ofere atât de multe momente de reflecție, de liniște, de calm. Îmi place că se face mai răcoare, că seara vine mai repede peste noi, că încep să mă gândesc la sărbătorile de iarnă și mai ales anul ăsta că pe măsură ce înaintăm în toamnă voi fi tot mai aproape de a o lua în brațe pe Ruxandra (Ruxandrica, cum i-am zis de fapt în gândurile mele chiar în secunda aceasta).

Peste o lună și un pic o să intru în concediu prenatal și chiar vreau să mă bucur de perioada asta de dinainte de naștere, să mă odihnesc, să-mi fac niște plăceri de care nu am prea avut timp în ultima perioadă și să stau. Știți cât de mult tânjesc doar să stau?

Iar toamna asta vine pentru mine și cu dorințe, cu planuri, cu visat cu ochii deschiși, iar ca să mă bucur mai mult de toate gândurile astea m-am gândit să aștern și aici mici frânturi despre lucrurile pe care le vreau sau care doresc să mi se întâmple.

Acum câteva zile am descoperit că Lena Dunham, scenarista și acțrita principală a serialului Girls (serial care mi-a influențat un pic concepțiile despre femei, despre relații și despre lume în general) a produs un film scurt care va fi lansat la HBO în octombrie. În rolurile principale sunt Elisabeth Moss, o alta apariție pe care o admir teribil, mai ales după a Handmaid’s Tale și Ebon Moss-Bachrach, care în trailer e un tip super sexy, cel puțin în comparație cu imaginea opusă pe care mi-am făcut-o despre el în Girls. Ăsta e un film pe care o să-l vreau să-l văd singură, fără să schimb păreri cu nimeni, fără să aud comentarii, doar să mă bucur de scenariu, de actori, de peisajele citadine.

Un alt film pe care vreau să-l văd, tot datorită faptului că îmi plac actorii principali foarte mult și nu cred ca Kristen Wig ar alege o poveste neinteresantă, este Downsizing, o comedie despre cum unii aleg să fie transformați în oameni în miniatură pentru a combate problema suprapopulării planetei. Din distribuție fac parte și Matt Damon și Christoph Waltz, deci nu are cum să nu fie un film bun:

Iar întorcându-mă pe plaiuri mioritice, vreau să văd neapărat filmul ăsta despre BOR, mai ales că în ultimul timp am mari semne de întrebare despre această instituție și sunt chiar curioasă de o viziune cinematografică asupra subiectului:

De citit, vreau să trec prin niște cărți (subiecte) la care știu sigur că nu-mi va sta capul după ce nasc, așa că sper să mă încumet la Sapiens: Scurtă istorie a omenirii și Far From the Tree a lui Andrew Solomon. Sapiens e o istorie antropologică mai pe înțelesul tuturor de la începutul omenirii până în prezent, iar Far From the Tree, care din păcate nu are traducere în română încă, e o carte studiu despre diferențele dintre oameni și mai ales perspectivele pe care le au părinții despre acest lucru și cum se proiectează asupra copiilor toate concepțiile lor.

Acum, înainte de nașterea Ruxandrei, vreau să am un pic mai multă grijă de mine, vreau să mă răsfăț cu niște produse pe care mi le doresc de ceva vreme, mă gândesc inclusiv la un fular clasic de cașmir, care să mă țină o viață de acum încolo. Tot așa, îmi doresc niște mănuși de piele de calitate, fără zorzoane, știți voi, mănuși din alea care arată bine la orice ținută și pe care îți e mai mare dragul să le privești când ții mâinile pe cafeaua fierbinte, într-un parc, într-o dimineață răcoroasă de dimineața de weekend.

Sufletul meu e acum într-un zbucium continuu din cauza unor lucruri mai puțin plăcute care se întâmplă în viața mea, dar peste care sper sa trec cu bine până la urmă. Așa că îmi găsesc liniștea uneori în melodii vechi, pline parcă de nostalgie, care îmi fac gândurile mai calme, mai digerabile. Mă gândesc și la copilița asta care e pe drum și care merită o mamă veselă și optimistă. Așa că melodia de mai jos e pe repeat pentru mine:

Și pentru că sufletul nu-l oblojești decât prin trăiri frumoase vreau să trăiesc câteva senzații pe care le aștept cu nerăbdare în fiecare toamnă.

• O să ascult sunetul frunzelor căzute și măturate de vânt, de undeva de pe o bancă dintr-un parc
• O să merg cu Silvia într-o dimineață la piața Obor și o să o las pe ea să aleagă și să pună într-un coș toate fructele și legumele pe care le vrea
• O să privesc ploaia dintr-o cafenea liniștită într-o dimineață de joi din noiembrie
• O să mă înfofolesc în plapumă și o să citesc două ore la rând din cărțile de care vă spuneam mai sus
• O să sculptăm, Silvia și cu mine, doi dovleci simpatici, unul mai mare și unul mai micuț
• O să merg cu Silvia la Therme, să ne bălăcim, într-o zi în care va fi înorat și stă să ningă
• O să coc niște biscuiței în forme diverse și o să o las pe Silvia să-i decoreze
• O să merg la Turda și o să stau două săptămâni și o să ne concolim toate trei (eu, Silvia și mama) în dormitorul mamei mele
• Tot la Turda o să mănânc câteva kilograme de castane coapte, de la vânzătorii ambulanți, bineînțeles împărțindu-le cu mica mea companie
• Poate o să reușim și să facem un foc din frunze uscate, în grădina bunicului, ce s-ar mai distra Silvia

Iar mai apoi vine ziua mea, Crăciunul, Ruxandra și zăpada.