Pe la începutul iernii a ajuns la mine o carte despre ceea ce numim noi cam generic “parenting”, însoțită de calde recomandări din partea unei persoane în care am cu adevărat încredere.
Ținând cont că nu sunt neapărat o devoratoare a literaturii pe acest subiect m-am bucurat că preselecția fusese făcută așadar de altcineva, iar materialul propus se prezenta ca fiind cu adevărat valoros.
Și știți cum suntem noi părinții de multe ori atunci când citim și vrem să ne informăm despre educația celor mici, am vrea să ni se dea “mură-n gură” elementele pe care să ne axăm, cum să procedăm în anumite situații, mici rețete care să ne îmbunătățească felul în care ne creștem copii.
Volumul scris de Dr. Laura A. Jana, În mintea copilului mic, publicat recent la editura Step by Step, reușește să facă exact acest lucru, concentrându-se pe analiza a ceea ce se consideră calitățile forte în lumea secolului XXI. Întrebarea de la care a pornit întreaga argumentație este dacă modul în care ne creștem copiii este adaptat situației prezente și felului în care cel mai probabil se va dezvolta lumea de acum încolo. Punctul de vedere prezentat de autoare face o legătură directă între abilitățile apreciate în lumea business-ului și elementele pe care ar trebui să punem accent în primii ani de viață ai copiilor noștri. Asta mi s-a părut o idee într-adevăr foarte interesantă, pe care nu am mai întâlnit-o până acum în lecturile sau interacțiunile mele.
De la inteligența cognitivă la inteligența emoțională, de la individualitate la echipă, la calitățile soft cum ar fi creativitate, curiozitatea, comunicarea și altele, autoarea exemplifică cu multe studii științifice importanța dezvoltării setului de abilități denumite în premieră QI (propunțat “chi”). Mai exact, este vorba de 7 abilități pe care copiii și le pot dezvolta optim în copilăria timpurie (până pe la 5 ani), pentru care volumul conține metode și activități pe care părinții pe pot face pentru a îi stimula în direcțiile respective.
Spre exemplu, prima abilitate care se concentrează în jurul dezvoltării eului pune accent pe autogestionarea emoțiilor, pe autocontrol. Celebrul studiu la care face referire este “Cookie Monster”, cel care presupune răbdare din partea copiilor atunci când sunt lăsați singuri în fața unei recompense imediate (o prăjitură) știind că dacă au răbdare și nu o mănâncă, pot primi două mai târziu.
La fel și pentru restul abilităților, structurate pe parcurul a încă 6 capitole, primim motivele pentru care abititățile descrise sunt importante, susținute de studii concrete făcute de cele mai apreciate universități sau centre de cercetare din lume. Iar pentu fiecare dintre acestea ni se propun moduri de interacțiune, activități, direcții de discuție, teme de gândire.
Cu sinceritate recunosc că lectura volumului nu mi s-a părut ușoară. Nu e o carte simplă, îți dă mult de gândit prin prisma studiilor pe care le aduce în discusție și a parelelor pe care le face cu domeniul neuroștiințelor. Însă dacă vreți să citiți și să vă informați ceva mai departe de “iubirea necondiționață”, concept care pare că acaparează majoritatea informațiilor legate de creșterea copiilor, atunci volumul își merită cu siguranță timpul și concentrarea voastră.
Am descoperit atât de multe idei interesante în carte, încât la un moment dat mă opream tot la câteva minute ca să îi citesc și lui Vlad ce descopeream. Spre exemplu, în al doilea capitol “De ce acum”, sunt structurate principiile după care funcționează lumea afacerilor de azi, printre care și faptul că noua competiție e de fapt colaborarea. “Într-o lume de o complexitate și o interconectivitate în creștere, conducătorii, organizațiile și companiile recunosc faptul că cel mai bun efort individual nu se poate compara cu puterea colaborării și a impactului colectiv într-o economie a împărtășirii”. După ce am citit fragmentul am avut un moment de evrika, căci deși intuitiv simțeam asta nu o mai văzusem structurată ca atare. Iar cartea per total, deși face legătura cu educația din copilăria timpurie poate fi aplicată atât de ușor și vieții adulte.
Acesta ar fi de altfel și singurul minus pe care l-aș sesiza despre argumentele aduse de autoare, faptul că ni se transmite că avem niște ferestre de oportunitate în primii ani de viață pe care dacă nu le capitalizăm chiar atunci, nu mai pot fi recuperate pe traseu ulterior. Educația auto-controlului ar fi una dintre ele. Studiile prezentate arată că cei mici care depășeau cu brio testul cu prăjitura de care aminteam mai sus aveau statistic rezultate mai bune în cursul vieții pe diverse domenii. Genul acesta de abordare mi se pare puțin descurajator pentru părinți.
Așadar, dacă doriți o lectură care să vă dea de gândit despre educația timpurie și abilităție pe care ar trebui să punem accent în lumea actuală, cu multe exemple de activități și interacțiuni între noi și copii, veți aprecia cu siguranță “În mintea copilului mic”.