Montessori în bucătărie

Acum ceva vreme am citit un articol care m-a pus pe gânduri. Ideea lui era că bucătăriile miniaturale, de jucărie, nu sunt necesare căci putem să ne implicăm copiii și să ne jucăm chiar în bucătăriile noastre adevărate. Am ales să scriu despre asta acum, pentru că în câteva zile începe nebunia cu bucătăriile de jucărie de la Lidl. Anul trecut aceste bucătărioare foarte drăguțe și scumpe s-au dat ca pâinea caldă, și normal că am fost tentați și noi să cumpărăm pentru fete.

Dar după ce am citit articolul de care vă spuneam mai sus (pe care din păcate nu-l mai găsesc) mi-am dat seama că de fapt nu are nici un sens să dăm banii pe o jucărie care poate fi cu ușurință înlocuită cu experiențe reale. Adică avem la dispoziție în bucătărie un mega loc de joacă, avem o grămadă de rețete și timp să experimentăm, de ce ar fi nevoie să ne prefacem?

Așa că i-am dat ocazia Silviei să se implice de fiecare dată când gătesc ceva, o încurajez, îi explic pericolele și cum se poate proteja. E mare fan frământat aluaturi și tăiat bucăți de legume. Dar știe și să spargă ouă, să facă o omletă și să ungă cu unt o felie de pâine. M-a bucurat enorm momentul când am găsit-o mâncând singură felii de orez expandat cu unt de arahide, după ce se servise singură din dulap, își pusese singură în farfurie și mânca tacticoasă la masă. Toate astea în timp ce eu o adormeam pe Ruxandra în altă cameră.

Astăzi am rugat-o să mă ajute să tai legumele pentru paste și i-am dat cu încredere un cuțit adevărat, cu lama puțin ascuțită și mâner de lemn. M-a surprins dexteritatea ei și mi-a demonstrat că mă pot baza pe ea. I-am explicat exact cum trebuie să facă și a înteles din prima. Ce jucării de lemn cu velcro? Nimic nu se compară cu experiențele autentice din care învață cu adevărat ceva și care îi cresc încrederea în sine.

Normal, nu se întâmplă de fiecare dată așa. În primul rând trebuie să mă asigur că pot sta tot timpul prin preajmă așa că fie de Ruxandra are grijă altcineva, fie e la somn. Apoi trebuie să aibă și Silvia dispoziție și mai ales răbdare pentru activități culinare, dar de obicei nu avem probleme la capitolul ăsta.

Apropo de mini-bucătării, există și variante miniaturale care permit activități reale, mi-a placut mult cum am văzut una amenajată pe The Kavanaugh Report, mult mai apropiată de realitate, decât versiunile play-pretend.

Pentru perioada următoare ne-am pregătit cu decorațiuni pentru biscuiți de casă, luate tot din Lidl. Abia aștept să ne apucăm de lucru, o să vă țin la curent. Voi cât de mult vă implicați copiii în bucătărie?

Haide să ne vedem şi pe Facebook