Citim la muzeu, o experientă inedită pentru copii

Începutul acestui an ne-a perindat printre cărți și lectură, am citit multe povești noi împreună cu Silvia, am explorat tot felul de enciclopedii, eu am început un proiect lunar pe youtube în care vă povestesc despre cărți pentru copii.

Iar weekendul trecut am avut parte de o experiență inedită, o sesiune de citit cărți pentru copii, organizat de comunitatea “Ce le citim copiilor”, pe care o găsiți aici. Aparțin de mult timp grupului de Facebook, deși nu sunt contributor. Le urmăresc postările și în mai multe dăți am comandat cărți care faceau partea din oferta specială pentru comunitate.

Periodic, Bianca Mereuță, fondatoarea comunității, organizează dimineți de lectură pentru cei mici în cadrul unor muzee bucurește.

Inițiatoarea spune despre aceste întâlniri: “Ce le citim copiilor la muzeu” este un proiect care urmărește să ne restituie istoria unui număr important de locuri pline de semnificații ale Bucureștiului și să ne aducă aproape de ele prin poveste. Fiecare dintre aceste întâlniri ne îmbogățește și ne dă prilejul de a descoperi și redescoperi istorii ale unor caractere și ale unor locuri.Până acum micii cititori și-au dat întâlnire la Casa Filipescu-Cesianu, Muzeul Theodor Aman și Palatul Șuțu.

Noi ne-am înscris pe ultima sută de metri la sesiunea care s-a desfășurat la Muzeul de Artă Ligia și Pompiliu Macovei, când de altfel nu mai erau nici locuri, însă cineva a renunțat chiar cu o zi înainte de eveniment așa că am primit confirmarea că putem merge. Evenimentele sunt gratuite, dar au un număr limitat de locuri, fiind nevoie de rezervare prin email. În cazul de față au fost prezente 50 de persoane. Mi-am dorit să participăm din două motive, o dată că știam că i-ar face plăcere Silviei, cum e pasionată de cărți și socializare, iar eu îmi doream tare mult să văd colecția de artă, mai ales că trec zilnic pe lângă vila din 11 Iunie. Muzeul e deschis publicului larg, dar nu știu cum se face că până acum nu am reușit să-l vizitez.

Așa că la ora 11 eram acolo, cred că am fost ultimele sosite, iar Silvia s-a așezat pe o perniță mai în spate pentru că deja începea lectura. Bianca le-a citit copiilor două cărți, pe care le-au și primit în dar de la sponsori “Matei campion la fotbal” publicată la editura Nemira și “Nu deschide cartea asta”, titlu editat și îngrijit de editura Litera.

Totul s-a desfășurat într-o atmosferă tare veselă și prietenoasă, copiii au interacționat mult, au citit și ei, și-au povestit experiențele personale. Spațiul avea o aură aparte, eu m-am simțit transpusă în altă epocă și mi-am lăsat imaginația să zboare. Sunt pasionată de perioada interbelică, îmi place să citesc romane cu acțiunea în acea perioadă, am multe cărți documentar pe subiect, nu cred că exagerez când spun că mi-ar plăcea să călătoresc în timp ca să trăiesc atunci. Cele 40 de minute cât a durat lecturaau trecut foarte repede. Silvia a avut și ea câteva intervenții, mai ales că inițial era nemulțumită că “doamna” nu vorbește și cu ea. Adică ce se întâmpla, Bianca citea, mai punea întrebări, interacționa, iar 4-5 copii chiar din jurul ei răspundeau cel mai des. Erau și mai mărișori, ce-i drept. Dar cum face ea de obicei, și-a făcut vocea auzită. O simt pe fetița asta, își va croi drum pe oriunde o să vrea.

Mai apoi una dintre muzeografe le-a povestit copiilor istoria vilei și a proprietarilor, însă limbajul ei nu prea era adecvat vârstei lor și nici informațiile pe care încerca să le transmită, așa că Bianca a fost un ca translator în limba copiilor (dacă pot folosi formula asta). A urmat un tur al încăperilor, de care eu am fost fascinată și mi-aș fi dorit să ascult în tihnă tot ce avea ghida de spus. Mai greuț cu un copil de 3 ani și jumătate. În schimb, i-am atras atenția Silviei cu o ediție mai veche a volumului “Doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru”, ilustrată chiar de Ligia Macovei, carte pe care o avem și noi în ediție mai nouă și la care ne reîntoarcem des.

Erau expuse și câteva ilustrații făcute pentru poezii eminescine, pe lângă multe obiecte vechi, de colecție, strânse de proprietari în călătoriile din jurul lumii. M-a fermecat și biblioteca, iar picturile expuse merită o zi întreagă de delectare. M-am tot gândit la cuplul Macovei, cred că au avut o viață plină de savoare, de artă, de frumos. Mă voi documenta mai multe despre cei doi, e un subiect pe gustul meu.

În jur de ora 12 am plecat, nu înainte să ne luăm cadourile, cele două cărți lecturate, un mic puzzle Ravensburger cu Hello Kitty și un săpun cu un miros superb al cărui brand nu îl mai țin minte pentru că deja îl folosim și i-am aruncat ambalajul. Și chiar îmi pare rău că l-am aruncat pentru că nu mai țin minte cum se numea și l-aș fi recumpărat.

Se întâmplă atât de multe lucruri frumoase în jurul nostru, trebuie doar să ținem ochii deschiși. Intrați pe Facebook în grupul Ce le citim copiilor și urmăriți-i acolo. Orice părinte va fi câștigat. Ca să nu mai zic de copilul căruia i se va citi.

Haide să ne vedem şi pe Facebook