Weekendul trecut a fost probabil ultimul weekend în care am fost doar noi doi adulții acestei familii, căci deja suntem împreună cu fetele și în formula aceasta vom rămâne până începe școala. Poate de aici sentimentul că vacanța e pe terminate, mai ales că școala începe anul ăsta pe 5 septembrie, și nici nu știu cine s-ar putea bucura de așa veste.

Revenind, sâmbăta trecută am mai văzut un film, într-un cadru chiar deosebit, pe terasa Elvira Popesco, un film franțuzesc ușurel și relaxant, A L’ Abordage (All Hands on Deck, în românește nu cred că există un titlu). O poveste despre încercările tinereții, în care un băiat întâlnește fugitiv o fată la Paris, are impresia că se îndrăgostește de ea și împreună cu doi companioni, pleacă departe, într-o zonă turistică unde respectiva își petrecea vacanța cu familia. Bineînțeles că supriza nu este așa de plăcută și de aici au loc tot felul de întâmplări amuzante, reale și credibile. Mi-a plăcut, mai ales că mi-am delectat urechile cu limba franceză, pe care tocmai am reînceput s-o studiez pe Duolingo.

Apropo de Duolingo, este o aplicație pentru învățarea limbilor străine, dar este atât de smart făcută, îmi place maxim, v-o recomand fie și numai pentru a vedea în ce direcție a avansat predarea unei alte limbi. E sub forma unui joc, sunt competiții, înveți din mers, chiar nu mă așteptam să-mi placă așa de mult. Poți să studiezi oricând în timpul zilei, câte 5 sau 10 minute, te și distrezi și deconectezi și faci ceva mai productiv decât scrollul pe Instagram sau pe TikTok.

Duminică am fost la casa lui Tudor Arghezi de pe strada Mărțișor, îmi propusesem de mult timp să ajungem, este unul din muzeele bijuterie ale Bucureștiului și parcă totuși nu îndeajuns cunoscut. A fost o după-amiază superbe, în ciuda faptului că erau 40 de grade afară. Am savurat atmosfera casei cu toate obiectele la locul lor, de parcă doar ieri plecase de acolo Arghezi, iar de afară se tot auzea cântecul unui cocoș. Fiind singurii vizitatori, am simțit că am făcut un popas spre anii 50-60, completat de vizita în grădină, popasul sub nuc și întâlnirea imaginară cu Zdreanță, cel cu ochii de faiață, a cărui căsuță dăinuia de zeci de ani în același loc. Puteți vedea mai multe poze aici sau plimbarea noastră filmată în cel mai recent vlog.

Fiind liberi și fără program, am intrat și pe la Cărturești, de unde mi-am mai adaugat niște volume pe lista de dorințe iar mai apoi am încercat noua înghețată cu tiramisu de la McDonalds, fiind mare fană de acest produs. Adică fană de clasica lor McSundae cu căpșuni sau cu caramel. Deci vă scutesc de o dezamăgire, rămâneți pe clasic, e mai bine așa. Zic asta pentru că cea cu tiramisu nu are sos, doar un toping de bucățele de ciocolată care se simt cam ciudat în textură și gust în general, deși e apropiat de tiramisu, e doar o esență răcoritoare, nimic special.

Ultima noastră plecare importantă din vara asta este în UK, la tatăl meu, unde vom sta 2 săptămâni întregi la răcorică, deci mai scăpăm de canicula din București. Și tot aveam în gând să-mi cumpăr o camașa albă de in, obiect vestimentar care mi se pare foarte potrivit cu zilele de vară răcoroase și ce să vezi, mi-am găsit-o din prima la H&M (chiar în magazinul fizic). Foarte rar mi se întâmplă asta, să-mi doresc ceva și să-mi și găsesc în primul magazin în care intru, mai mult chiar, mi-am luat și o pereche de blugi care completează minunat ținuta. Abia aștept să mă învârt pe tărâmuri britanice astfel dichisită.

Și o ultimă idee pentru săptămâna care tocmai se încheie, câteva recomandări de carte, pe care mi le-am achiziționat și eu cu ocazia unei promoții books50 de la Elefant. Ghidul de design interior l-am luat pentru că mă pasionează subiectul, dar niciodată nu am citit despre reguli, proporții sau culori. Că ne vom muta, că nu, cred că e bine să ne educăm din punct de vedere estetic și să încercăm să ne facem zonele de locuit mai frumoase. Din O să râzi, totul e chimie am citit un fragment și m-a prins completamente. Despică și explică procesele chimice din viața de zi cu zi. E o carte pe înțelesul tuturor.

Iar fetelor le-am luat o carte de educație financiară Banii tăi: cum să îi cheltuiești și de ce pentru că amândouă au deja niște pușculite pe care apropiații le tot alimentează, însă pe care nu prea știu să le gestioneze. Iar ultimele două cărticele, de activități și colorat sunt speciale pentru zborul cu avionul către UK, este exact ceea ce ne trebuie.

Vouă cum v-a fost ultima săptămână?

Am avut o etapă în viață în care mi-am cumpărat tot felul de haine, cosmetice, produse de machiaj doar din impulsul de moment, mi-a plăcut atunci, mi s-a părut că au și un preț bun (adică reducere mare), și m-am gândit că mai bine să fie decât să nu fie. Ca să nu mai vorbesc de cărți, am colecționat tot ce se vindea împreună cu ziarele, inclusiv edițiile pentru copii deși nici nu știam pe atunci când va urma să îi am. Într-o perioadă aveam mai multe palete de farduri, cu tot felul de culori deși niciodată nu mi-a plăcut să mă machiez pe pleoape cu altă culoare decât maro și diverse nuanțe ale acesteia. Și per total nu îmi cumpăram mai niciodată ceva ca lumea, mai scump și poate mai calitativ. Mă uitam cu jind la o cremă sau un fard mai scump, cum ar fi cele de la Lancôme sau de la Estée Lauder, dar mi se părea că nu am banii necesari pentru așa o “indulgență”, deși era clar doar chestiune de prioritizare a cheltuielilor.

Așa că m-am gândit să vă las mai jos o listă cu lucruri pe care am renunțat să le mai cumpăr sau pentru care caut întotdeuna alternative mai inspirate:

• Bluze / topuri care nu fac parte din paleta de culori care mi se potrivește, oricât de atractivă ar fi culoarea (de exemplu nu mai cumpăr: maro, albastru, mov închis, vișiniu alb crem)
• Haine din materiale sintetice (în special pulovere), mă feresc de poliamidă căci se degradează rapid la spălat și miroase urât foarte rapid atunci când transpiri
• Orice obiect textil care pare că s-ar putea scămoșa ușor sau pe care nu îl pot asorta cu ceva care există deja în garderoba
• Pantofi care nu-mi sunt 100% comozi de la prima încercare
• Produse cosmetice pentru care nu citesc dinainte reviewuri, nu mai cumpăr nimic cosmetic sau de machiaj la pleseneală. Cu atâtea bloguri și vloguri care scriu despre asta ar fi și păcat să toc banii
• Farduri de pleoape, deși am văzut palete superbe… am una singură, cu 4 nuațe de maro, din care folosesc 3 și îmi ajunge mai mult de 5 ani
• Obiecte decorative, în special suveniruri din vacanțe cărora efectiv nu le găsesc altă funcție decât aceea de a strânge praful

Astea sunt top of mind, așa la o primă strigare. Voi pe ce lucruri nu mai dați banii?

Eu l-am convins pe soțul meu să își lase părul lung, căci mi se pare că are un păr superb, în care îmi place să-mi bag mâna, să-l ciufulesc și să-l admir. Însă știu că nu asta e norma, mai ales după mulți ani în care părul lung la bărbați a fost mai mult o formă de nesupunere, un semn de rebeliune împortriva regimului comunist care îi voia pe toți la fel. Am mai auzit chiar povești despre băieți care erau luați de pe stradă și duși cu forța la secțiile de poliție și tunși scurt împotriva voinței lor. Mă gândesc că am ajuns în extrema asta după ce, istoric vorbind, părul lung a fost tot timpul un semn de putere, începând cu pilda biblică a lui Samson și continuând cu regii și nobilii europeni și chiar din ținuturi mai îndepărtate, cam pe tot parcursul istoriei. Doar acum, recent, în ultima sută de ani și un pic, bărbații sunt tunși scurt.

Să fie oare întreținerea mai grea a părului lung și viteza secolului în care trăim, în care ne dorim ca totul să fie practic și ușor? Pe de cealaltă parte secolul XX ne-a adus multora apă curentă în casă, putem face duș oricând ne dorim, avem la dispoziție produse dedicate, șampoane antimătreață sau șampoane pentru păr gras. Plus că majoritatea femeilor nu am renunțat la părul lung, deci fac în continuare “efortul” întreținerii lui.

În discuție ar putea intra și domnii care o dată cu vârsta încep să își piardă din păr, dintre care mulți fac tot felul de tratamente împotriva căderii părului. Am un prieten care după ce a început să chelească și-a tatuat partea frontală a capului ca să arate ca și cum ar fi părul ras, iar restul părului pe care îl mai are îl rade tot timpul. Nici nu se observă diferență.

Așa că de ce să nu se bucure și bărbații de păr lung atât cât il au? Mie tare mult îmi place părul lung la bărbați și mi se pare că le sporește atractivitatea. Vouă cum vă place? Lansez întrebarea pentru toți care mă citiți, femei sau bărbați și m-aș bucura să aflu părerea voastră.

Dar asta e o poveste mai lungă pe care sper să apuc să v-o povestesc cât de curând. Subiectul articolului de azi e de fapt primul meu job din state după perioada de W&T, când m-am agajat recepționeră la un salon de bronzat al unei doamne simpatice, de origini române, de fapt dee etnică maghiară născută în Transilvania și emigrată de mică cu părinții în SUA. Era pe vremea când saloanele erau încă foarte la modă, nu existau atâta creme autobronzante, și nici despre pericolele bronzului nu se discuta atât.

Legătura mi-o făcuse prietenul meu de atunci, parcă prin ceva comunitate de români, cert e că m-am înhămat la un program infernal de la 7:30 la 21:30 3 zile pe săptămână și încă două de la 7:30 la 18:30. Deci lucram vreo 64 de ore pe săptămână, la foc continuu, iar ceea mi se pare acum o regulă absolut stupidă, iar atunci o înghițisem fără comentarii – era să nu avem scaun la recepție, deci stăteam în picioare toată ziulica. Cred că recepția în sine era prea înaltă, iar dacă stăteam jos nu ar mai fi fost salonul atât de “primitor”, nu știu, dar acum când mă gândesc mi se pare cam barbar. Pe oră câștigam parcă 7.5 dolari, aproape minimul, dar atunci mi se părea că merită. Încurajam orice client care intra să cumpere abonamente de solar cât mai mari, să vină cât ma des pentru un bronz sănătos și le admiram pielea arămie. Chiar și eu intrasem în rutina asta, fără să fiu conștientă de pericolul pe termen lung, de faptul că pielea îmbătrănește mult mai repede plus crește foarte mult riscul de cancer de piele. Nu mi-ar fi trecut prin cap că mă pot bronza liniștită doar cu loțiune autobronzantă fără să îmi fac rău. După vreo 2 luni la foc continuu la salon, perioadă în care picam lată în weekenduri, m-am trezit acuzată că am furat 100 de dolari din casierie. Tam nesam… nici până în ziua de azi nu știu sigur ce s-a întâmplat, dar vag bănuiesc că patroanei nu îi convenea faptul că soțul ei începusă să țină la mine, cumva în forma nepoatei pe care n-o avusese niciodată (el cred ca aveam undeva la 70 de ani). Am fost atât de demoralizată, evident că nu pusesem mâna pe nici un ban, iar faptul că am fost acuzată pe nedrept a fost cel mai dureros.

De atunci nu am mai călcat vreodată într-un salon de bronzat și apelez cu încredere la spray-ul de mai jos de la Bioderma, dar am auzit și despre St.Tropez Gradual Tan Plus Sculpt and Glow că ar fi foarte bun. În rest, mai stau la soare vara, dar cu mult SPF, cât despre primul meu job la salon, mă bucur că destinul a lucrat în favoarea mea și nu m-am chinuit acolo mai mult decât era cazul.

Și pentru că la un moment dat v-am întrebat pe Instagram ce părere aveți despre modelul la care mă gândeam, iar voi ați avut multe, multe alte păreri și variante de robot, am decis să expun motivele pentru care am găsit Masterchef-ul cel mai potrivit model pentru familia noastră.

În primul rând să vorbim despre buget

Cred că nici nu are sens să o începi o căutare dacă nu ai cât de cât setat un buget în minte. Asta pentru că există atâtea modelele, cu atâtea funcții, cu prețuri de la 200 de lei în sus. Eu am decis să mă învârt pe la 1500 de lei, asta pentru că aveam robotul pe lista de cumpărături de câțiva ani și îmi doream ceva de foarte bună calitate, cu un motor puternic. Strict bazat pe observațiile mele, cu cât un robot are un motor mai mare, cu atât e mai scump. Inițial am întrebat-o și pe Andra Udrea de robotul ei Kitchen Aid, care e clar un clasic al gătitului, însă la noi în țară îl găsesți cam la peste 2.500+ de lei, deci mult peste ce îmi doream eu să aloc.

Ca idee, e de așteptat o reducere pentru orice model ați alege, magazinele online fac reduceri periodic, mi se și pare păcat să plătești primul preț văzut sau cel integral. Cel puțin robotul meu l-am văzut și la 2400 de lei pe Emag, și la 1800+ lei pe alte situri, dar am așteptat o reducere și l-am luat cu 1599 lei de pe Evomag.

Ce funcții să îndeplinească robotul?

Din nou, e strict în funcție de preferințe și nevoi. Eu mi-am dorit robotul în principal pentru frământat aluat și bătut creme/friscă. Asta pentru că mi se pare că frământatul ia mult timp și e uneori greoi, iar bătutul cremelor e un fel de munca în zadar cu mixerul în mână. Deci asta a fost cel mai important, să-i pot da drumul să-și facă treaba și eu să pot face altceva în timpul ăsta. O altă funcție pe care o căutam a fost cea de feliere/răzuire, mai ales că deja aveam o răzătoare electrică pe care o foloseam cu succes și m-aș fi bucurat s-o pot înlocui, din motive de spațiu. Același lucru și cu blenderul, avem unul mai vechi, acum mă pot folosi de blenderul de la robot. Iar o altă funcție pe care am mai întâlnit-o în căutările mele era cea de mașină de carne, de care nu pot zice că am avut vreodată nevoie. Mai nou am vrut să fac biscuiți șprițați la care să mă folosesc de mașina de carne, însă nu are accesoriul potrivit. Va trebui să caut ceva no-name căci Tefal nu are.

Capacitatea & motorul robotului de bucătărie

Legat de capacitate știam sigur că vreau să poată mixa/bate în primul rând cantități foarte mici, dar spre limita superioară nu m-am gândit prea mult. Așa că ăsta a fost un alt criteriu după care am ales Masterchef-ul, pentru că poate bate și un singur ou. Telul pentru spume are două rânduri de tije, iar cele de jos sunt îmbrăcate în silicon, ajungând până pe fundul bolulul. Am facut testul cu un ou și iese perfect bătut. Bolul lui are 4.6 L, deci e undeva pe treapta superioară a capacității roboților casnici. Însă chiar și așa, am citit în manualul lui că cantitatea maximă de făină pe care o poți adauga pentru frământat este de 500 de grame. Mai pui apă, drojdie, cei mai ai nevoie pentru o pâine și parcă mi-ar fi plăcut totuși să frământe mai multă cantitate o dată. Per total, coaptă, îți iese o pâine de cc. 800 de grame. Și la familia noastră de 4, parcă e cam puțin.

Alte fițe și figuri

De la început m-am setat să caut un robot al cărui bol să aibă și mâner, mi se pare de mare ajutor pentru manipulare mai ales când e plin. Din câte am observat, majoritatea nu au. Deci clar o bilă albă pentru robotul ales de mine. Apoi o altă chestie care mi-a plăcut enorm este bolul dublu, practic în interiorul bolului de inox mai exista un bol de silicon care este perfect pentru momentele în care ai nevoie de două vase. De exemplu într-unul bați spuma de ou, iar în celălalt amesteci crema, fără să fie nevoie să le mai speli, te ocupi de spălat doar la final.

O alta unealtă specifică acestui robot cumpărat de mine este spatula de silicon Delica’tool care se folosește pentru creme aerate și mixări foarte fine și pe care chiar nu am mai văzut-o pe la nici un alt robot. Însă încă funcția asta mai are de așteptat, căci dacă încă nu m-am încumetat să fac un tort trio nu știu dacă peste vară o s-o fac… Dar oricum, pentru cei pasionați de genul ăsta de deserturi, cu siguranță e un accesoriu bine-venit.

Iar un alt aspect care a contat pentru mine a fost felul în care arată robotul și bineînțeles cât loc ocupă. Legat de design, Masterchef se încadrează mult mai bine în bucătăria noastră, față de Kitchen Aid care are un design vintage și care nu s-ar fi potrivit așa de bine. Apoi întregul corp al robotului e metalic și asta îi dă o notă de calitate, prestață. Plus că ocupă foarte puțin spațiu față de alte aparate de genul acesta. Dacă ar fi fost mai voluminos nu l-aș fi putut păstra pe blat în permanență, iar dacă nu l-aș păstra pe blat cu siguranță nu l-aș folosi atât de mult, căci scosul și băgatul la loc în dulap mi se pare obositor.

Dezavantaje

Zgomotul motorului. Din punctul meu de vedere alt dezavantaj chiar nu am gasit, însă acesta nu este o chestiune care ține strict de Tefal, ci de faptul ca e un motor puternic și putere fără zgomot nu se prea poate. Nu am folosit alți roboți ca să-mi pot face o părere în comparație, dar ca idee, e ceva mai zgmotos decât un fheon puternic, dar mai puțin zgomotos decât centrifugarea de la mașina de spălat. Asta pentru viteza medie. La viteza maximă, atunci când bat albușuri de exemplu, se aude tare, dar copiii tot se pot uita la TV, ce-i drept pe volum mai mare.

Și cam asta cred că am avut de zis despre alegerea mea, dacă aș da timpul înapoi tot pe ăsta l-aș alege, însă sunt curioasă ce alți roboți mai aveți și voi. Mai jos vă las și recomandările pe care le-am mai primit, dar pe care vă las să le investgați singuri și vă doresc spor spor la prăjitureli.

Așa că tot sfătuindu-mă cu stylista mea preferată am decis să adopt soluția șuvițelor, nu prea deschise, ci deschise doar cu câteva tonuri mai mult decât părul meu. Iar pe 14 februarie, după 5 ore la coafor am venit acasă proaspăt tunsă și suvițată, spre marea bucurie a lui Vlad. Mi-a luat puțin să mă familiarizez cu noul aspect, parcă initial m-am privit cam circumspect în oglindă, dar a doua zi, când m-am văzut la lumina zilei, m-am îndrăgit complet (ca să nu zic chiar îndrăgostit complet ?).

O prietenă mi-a atras atenția să-mi caut un șampon pentru păr blond ca să nu mi se îngălbenească ciudat suvițele după mai multe spălări. Așa că mi-ai luat un vârf de gamă, de la Kerastase, de care sunt foarte mulțumită. Îl folosesc în paralel cu un șampon pentru îngroșarea firului de păr, de la Wella, care îmi dă volum așa cum îmi place, și-mi face părul bouncy. Ce păcat că nu avem și în română un echivalent pentru cuvântul ăsta – bouncy. Pentru firele albe e de ajuns o vopsea pentru păr șaten o dată pe lună, sau chiar o dată la două luni, de altfel asta fiind si perioada la care ar trebui să îmi refac suvițele.

Un singur dezavantaj văd la noua culoare, parcă nu mai îmi stă așa de bine cu rujuri roșu-corai, în schimb rozurile sunt dintr-o frumoasă poveste. Și să nu mai zic de roșu-maroniu, culoare pe care n-am prea putut-o purta până acum, însă mi se pare că merge de minune.

Acum abia aștept să vină vara și să îmi văd părul acela de plajă (beach hair în engleză), care se deschide la culoare tot mai mult pe zi ce trece și să mă asortez cu rochii albe și bijuterii aurii.

În 14 februarie 2015, când am ajuns noi la starea civilă, era deja gravidă cu Silvia și am fost tare fericită că pe lângă evenimentul în sine s-a mai nimerit ca sâmbăta respectivă să pice fix de Ziua Îndrăgostiților. Așa că acum avem chiar toate motivele să sărbătorim și să schimbăm între noi cadouri de Valentine’s Day.

În sâmbăta respectivă de acum 6 ani, a fost o zi superbă, cu o maximă atipică de vreo 14 grade, am putut sta afară, ne-am pozat, ne-am bucurat de toată familia care a fost alături de noi, de prieteni, de colegi. Am primit o grămadă de flori, am făcut o masă restrânsă doar cu părinții și nașii, chiar a fost o zi care-mi va rămâne în suflet pentru totdeauna.

Și chiar dacă n-ar fi fost vorba de cununia noastră civilă, eu mă bucur de zilele care au o anume însemnatate, chiar dacă le împrumutăm de la alții. Iar de Valentine’s Day am aflat prima dată de la profesoara noastră de engleză din generală care ne-a încurajat să ne facem niște mici felicitări între noi pentru a ne arăta simpatia. Pe atunci nici nu sțiam sau mai bine zis nici nu înțelegeam că Valentine’s ar echivala cu Ziua Îndrăgostiților, credeam că e un fel de zi a prieteniei.

Și pentru cei care sunt așa ca mine, și nu se simt ofensați că ne bucurăm de o sărbătoare împrumutată, vă invit să descoperiți idei de cadouri de Valentine’s day pentru ea sau cadouri de Valentine’s day pentru el pentru a vă arată aprecierea celor care vă sunt parteneri. Sau de ce nu, să vă cadorisiți cu ceva drăguț chiar singuri.

Eu mi-am luat un superb set de săpunuri parfumate pe care le-am și împrăștiat prin dulap și un superb set cu mascara și primer de la Smashbox.

Voi cum sărbătoriți Ziua Îndrăgostiților?

În liceu a fost o vreme în care mi se părea că pielea de pe fața mea arată atât de bine încât nu are sens s-o mai încarc cu absolut nimic, fond de ten, pudră sau alte produse așa cum făceau colege de-ale mele. Însă eram mare fană de dermatograf și mascarca. Și chiar de pe atunci aveam ritualul meu zilnic, seara, de curățare a tenului, lucru pe care l-am păstrat până în ziua de azi și care îmi ajută cu adevărat pielea. O dată pe săptămână îmi fac și un peeling facial, obicei pe care l-am adoptat destul de curând, adică de pe la vreo 30 de ani ?. Dar cea mai nouă descoperire este un ser pentru față, care mi se pare că are efecte mai puternice și mai rapide decât crema. Iar când mi-am confruntat această părere cu informații găsite online, pe site-uri respectabile, am aflat că chiar așa e, serurile sunt mai eficiente decât cremele.

Acum câteva zile mi-am făcut curaj și am inclus într-un videoclip de pe canalul meu de YT câteva cadre cu mine nemachiată, cu cearcăne, cam așa cum arăt eu când mă trezesc. Deși am stat cu inima strânsă, parcă până la urma mi-am admirat propriul curaj de a face asta, într-o lume în care filtrele contează mai multe decât realitatea. Un fel de print screen cu femeia la 36 de ani. Și da, am simțit că vârsta se vede, o văd zilnic în liniile fine de sub ochi și de pe frunte, linii care nu se vedeau deloc acum vreo 4-5 ani. Și mă întreb, în ciuda acestor semne ale timpului, cum de mă iubesc acum mai mult decât o făceam cu ceva vreme în urmă?

Și o dată cu venirea frigului vin și două probleme pentru care caut tot felul de soluții an de an. Mă refer la cum reacționează tenul meu mixt la frig (și mai ales la vântul rece) și la cum mi se usucă și crapă pielea de pe mâini. Dar pe lângă frig vreau să mai punctez încă două elemente care întotdeauna înrăutățesc lucrurile: momentele în care nu beau destulă apă, chiar am observat că în cazul meu optim ar fi să mă hidratez zilnic cu doi litri de apă și nu alte lichide, și afurisitele de fermoare de metal de la geaca mea cea mai groasă. Legat de apă e clar, vara, iarnă, tenul oricând va fi mai sănătos și va arată mai bine dacă bei destulă apă.

Dar legat de fermoare, vai cât mă pot enerva, mai ales când deja pielea mâinilor mi-e deja puțin uscată sau crăpată și bag o mână fără atenție sau fără mănușă în buzunar și simt cum mă zgâriu. Când mi-am cumpărat geaca nici prin cap nu mi-a trecut problema asta și mi se pare că arată chic cu fermoarele aurii. Așadar contracarez printr-o colecție întreagă de creme de mâini la care tot adaug periodic, și pe care îmi place să le am disponibile peste tot – în fiecare poșetă, în portfard, în dulăpiorul din baie și neapărat la capul patului.

La fel, sunt tot timpul în căutarea unui creme hidratante pentru față, încerc constant variante și parcă în fiecare an fac descoperiri mai bune decât precedentele.

Și tot legat de îngrijirea tenului, ce îmi place foarte mult să fac seara, mai ales după câte o zi în care am stat mult afară în frig, este să-mi dau cu un balsam de buze delicat și hrănitor. Dacă nu fac pasul ăsta, pe dimineață o să mă trezesc cu buzele uscate și rujul n-o să se așeze deloc frumos (da, mă dau cu ruj chiar și când lucrez de acasă).

Per total, nu fac nimic complicat și nu-mi schimb fundamental rutina de îngrjire în timpul iernii, însă totuși cred că e nevoie să acordăm ceva mai multă atenție tenului și mâinilor, mai ales că le consider cartea noastră de vizită.

Am primit la rândul meu cadouri de la persoane care mă cunoșteau prea puțin, iar cele mai reușite mi s-au părut consumabilele, adică obictele de care te poți folosi o perioadă de timp, nu îți ocupă loc în casă pe termen lung, iar dintre acestea mi-au făcut plăcere în special cosmeticele bune. Iar eu prin bune înțeleg cosmetice mai de calitate, de la branduri cu renume, care să nu îmi transmită mesajul “am luat primul lucru pe care l-am găsit”. Zilele acestea, până pe 29 noiembrie, la Notino continuă campania de black friday, iar cele mai bune branduri au 25% reducere.

Pe lângă asta, situl conține o secțiune dedicată cu idei de cadouri pentru Crăciun, cu produse pentru toate gusturile și buzunarele.

Eu mi-am planificat din timp câteva cadouri, printre care două seturi de mascara de la Lancome (poze mai jos), dar pe site găsiti o mulțime de idei de cadouri pentru femei, fie că e vorba despre mamele vostre, surori, mătuși sau colege de birou.

Dar nu m-am neglijat nici pe mine, mi-am cumpărat săptămânile trecut un set cu serul meu preferat, care acum era în pachețel cu încă două creme din aceeași gamă. Îmi plac atât de mult și deși nu le încercasem înainte, mi s-au potrivit la fix. Cred că de fapt asta însemnă un brand puternic, o promisiune îndeplinită.

De asemenea, pentru două prietene dragi am cumpărat câte un set cu mascara, căci tot așa, mi se pare un clasic al înfrumusețării.

Dacă ar fi să primiți cadou ceva din sfera cosmetică, ce v-ar plăcea să primiți?