S-a mai scurs aproape un an până la un nou test de sarcină pozitiv, iar din ianuarie 2018 sunt o fericită mamă de două fetițe. Diferența dintre ele este de 2 ani și 7 luni deci aș putea zice că toată experiența cu bebelușia și creșterea de copii mici a fost concentrată, și trebuie să recunosc, destul de obositoare. Când Ruxi era mică am decis să vând sau să dau mai departe tot de ceea ce nu mai aveam nevoie, gândindu-mă că în cazul în care decidem să avem un al 3-lea copil aș putea să recumpăr sau eventual să împrumutăm. Oricum experiența ar fi urmat să-și spună cuvântul căci acum știu cu adevărat de ce am nevoie, ce poate fi luat SH, la cine să apelez pentru lucruri de împrumut. Să zicem că rețeaua de suport e mult mai extinsă acum decât atunci când eram o proaspătă mămică, în 2015.

În ultimii 2-3 ani am tot discutat cu Vlad de un al treilea, mai în glumă, mai în serios, iar răspunsul pe care mi l-am dat (pentru că simt că decizia este cumva la mine), a fost că dacă am fi avut mai mulți bani atunci n-aș fi stat pe gânduri. E destul de cinic să iei o astfel de decizie în principal prin prisma financiară, însă văd cât costă o casă mai mare, 4 bilete de avion în loc de 3 sau de 5, cum la majoritatea locurilor de cazare ar trebui să iei doar apartamente, cât costă o mașină cu mai multe locuri sau taberele de calitate. Pe de altă parte, abia aștept să ne reluăm tot mai mult o viață de adulți independenți, să scăpăm de tonele de jucării pentru copii, să ne putem planifica orice activitate fără să ne stresăm de babysitter. Iar cireașa de pe tort ar fi o altă pauză profesională, care nu pot să zic că nu mi-ar influența din nou parcursul. Așă că ne putem considera fericiți și compleți în formula de 4.

Însă dintre toate cele 3 vorbim cel mai puțin despre bani și poate ne place să afirmăm că “nu sunt așa importanți”. Dar adevărul este că sunt, mai ales atunci când nu îi ai. Că să nu mai vorbesc despre educația financiară, care este ca și inexistentă.

În familia noastră de 4 cheltuielile vin din toate direcțiile, credit la casă, rată la mașină, întreținere, grădinița fetiței, diverse cheltuieli cu școală, cumpărături alimentare, ieșiri de weekend sau vacanțe, haine periodic căci copiii cresc, ieșiri în oraș, etc. Recunosc că e un haos pe care cu greu îl ținem sub control. Pe lângă cheltuieli, mai încercăm să și punem niște bani deoparte, fie pentru planuri pe termen scurt, fie pe termen lung (pentru facultățile fetelor de exemplu; poza de mai sus este din Oxford), dar până de curând nu am avut niște obiective clare. Norocul nostru este că avem venituri peste medie și nu ne simțim neapărat strâmtorați, însă cu siguranță ne-ar fi mult mai bine dacă ne-am organiza și am optimiza tot ceea ce am descris mai sus.

Consultanță financiară

Un concept destul de pretențios, care pentru mine înseamnă de fapt educație financiară. Am nevoie să învăț să gestionez mai bine banii, căci nimeni în școală nu ne-a învățat asta. Acum ceva timp l-am cunoscut pe Patrick, de la Viitor pe plus, consultant financiar de peste 7 ani, autorizat de ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară), cu ajutorul căruia ne-am organizat finanțele. De la el am aflat unde să ne refinanțăm creditele că să plătim rata și dobândă mai mică, care e cel mai bun fond de investiții unde să alocăm o sumă lunară sau care e cel mai performant fond de pensii. Cunoaște piața ca în palmă, iar toate argumentele pentru o alegere sau alta sunt raționale, bazate pe calcule matematice, așa cum e bine să se întâmple când e vorba de bani.

3.000 de Euro economisiți dintr-un foc

Mai toți avem rate la casă. Mulți dintre noi le-am întins pe mulți ani ca să avem rate mai mici, mai ușor de suportat. Dar dacă te uiți cu atenție la desfășurătorul de credit, coloana dobândă te poate întrista cu adevărat. Și cu cât perioada este mai lungă, cu atât dobânda pe care o plătești este mai mare, uneori poate chiar să echivaleze cu suma totală pe care ai luat-o credit. Adică poate exista situația în care ai luat credit 50.000 Euro pe 30 de ani, iar la final ajungi să dai înapoi exact 100.000 Euro. 

Cum am făcut noi ca să plătim dobândă mai puțină? Plătim în avans ratele, adica la data scadentă a creditului merg la bancă și spun că vreau să fac rambursare anticipată pentru încă o lună, două, trei, depinde cât am disponibil. Plătind în avans, banca nu îmi va mai percepe dobândă pentru ratele respective. Exemplu mai jos, un desfășurător imaginat de mine: 

Dacă pe 15.10 merg la bancă și le spun că voi plăti în avans 3 rate (totalul celulelor cu galben), dobânda aferentă (totalul celulelor cu verde) vor fi bani care ne vor rămâne nouă și pe care îi vom economisi. Dacă poți pune pune în avans și mai mult, vei economisi proporțional. Merită să faci acest efort cu plata în avans? Da, da, da, merită mai ales la începutul creditelor, când dobânzile sunt imense. Doar anul acesta am economisit așa 3.000 de Euro pe care i-am depus în economii. 

Împreună cu Patrick am făcut diverse calcule pe dobânzi, pe fonduri de investiții, pe fondurile de pensii pe care le avem deja, mi-a deschis ochii în multe direcții. Am setat niște obiective clare pe care o sa le urmărim și tot el ne va ajuta să ne refinanțăm creditele, a.î. să le plătim mai repede și cu costuri mai mici. 

Viitorul copiilor

Imediat după ce s-au născut am început să punem bani deoparte special pentru educația lor, într-un fond de investiții din care câstigăm mai mult decât dintr-un simplu cont de economisire. Atunci am avut impresia că am făcut cea mai bună alegere însă Patrick mi-a arătat alternative cu un câștig aproape de două ori mai mare. Evident, ne vom reorienta. 

Și dacă mai sus pomenisem de sănătate, tot prin programul Viitor pe plus am aflat de asigurări medicale private care acoperă afecțiuni grave, inclusiv spitalizarea în străinătate. Sincer, nici nu știam că există așa ceva, dar cu siguranță o astfel de asigurare te ajută să dormi mai liniștit. 

Cât costă consultanța financiară?

Asta e partea care mie îmi place cel mai mult -> nu te costă nimic, e absolut gratis, nu există costuri ascunse sau ulterioare. Consultanța este de fapt plătită de banca sau instituția la care tu ajungi client, fie că iei un credit nou, refinanțezi sau îți pornești un plan de investiții. Consultantul financiar primește același comision de la furnizorii de soluții financiare pe o anumită categorie de produs, așadar nu va fi tentat să recomande un produs care ar avea un comision mai mare. E o situație din care toate părțile implicate câștigă. Seamănă în mare măsură cu ceea ce face un broker de credite, de exemplu studiază toate ofertele din piață și te ajută s-o alegi pe cea mai bună, însă în cadrul programului Viitor pe plus, nu vă uitați strict la părticica credit, ci puneți în balanță toate cheltuielile și posibilitățile de investiții. Mai exact, Patrick te poate ajuta dacă ai nevoie de:

• Credit pentru o casă sau să refinanțezi creditul pe care îl ai deja
• Plata anticipată a creditului
• Plan de economii sau investiții pentru copii (sau pentru orice alt obiectiv)
• Pensie privată
• Asigurări medicale private

Dacă decizi să stai de vorbă cu Patrick și practic să beneficiezi gratis de programul inițiat de el, Viitor pe plus, vei avea partea de o evaluare a situației financiare actuale, bineînțeles cu acord de confidențialitate, iar apoi o să primești sfaturi și soluții concrete de care te poți folosi imediat. Programul este deschis pentru oricine din țară, discuțiile putând avea loc și online. 

Așadar, eu am o provocare pentru voi – începeți o listă cu toate cheltuielile pe care le aveți și vedeți dacă totalul e echivalent cu veniturile. Eu cu surpriză am observat că vreo 2.000 de lei lunar se duc pe cheltuieli de care nu știu, deci mizilicuri. Și continuați cu un singur obiectiv mare pe care vreți să-l atingeți într-o perioadă de timp. Cred că e un exercițiu destul de greu, și mie mi-a fost. Apoi îndreptați-vă cu încredere spre Patrick și programul lui, Viitor pe plus, ca să vă ajute cu o soluție concretă, va fi cel mai în măsură să vă dea un sfat.

După ce am trecut de cărțile specifice bebelușiei, am descoperit-o pe Conni, draga noastră prietenă preșcolară, care ne-a fost alături neîntrerupt. Publicată la editura Casa, întreaga serie Prietena mea Conni, abordează subiecte concrete din viețile copiilor, cu o gingășie și naturalețe pe care le-am apreciat la fiecare lectură. Textele simple, dar bine structurate și cu un vocabular bogat sunt perfecte pentru vârsta preșcolară.

Însă copiii cresc, Silvia începe școala la toamnă și cu bucurie am aflat că același lucru se întâmplă și cu drăguța Conni. Recent au apărut primele două volume din seria “Să citim cu Conni”, Conni și scrisoarea secretă și Conni și detectivii pădurii. Volumele sunt dedicate în special copiilor peste 6 ani, în ideea de a le citi independent, însă vă puteți bucura de ele și mai repede.

În Conni și detectivii pădurii, cei mici merg în excursie cu școală, dar nefiind atenți la drum, se pierd prin pădure. Calitățile lor de detectiv ai pădurii îi scot la liman. În volumul cu scrisoarea secretă Conni și cu un prieten pornesc într-o aventură cu mesaje secrete, ascunse în sticle și trimise pe râu. Un deliciu pentru copii.

Voi ați descoperit-o pe Conni? Dacă încă nu, eu v-o recomand cu drag, toți copiii și chiar și părinții au ce învăța de la ea.

Dau timpul pe repede înapoi până acum fix 5 ani, când într-o după-amiază de octombrie mă plimbam cu Silvia bebeluș în cărucior, prin parcul Carol, într-o liniște și pace depline. Și am și filmat câteva cadre pe care le-am introdus în filmulețul de mai jos, iar acum câteva săptămâni m-am uitat plină de nostalgie la aceste imagini. Și mă gândeam, ce vremuri frumoase, oare când o să mai am eu ocazia să mă plimb alene cu fetița mea prin parcul liber, înconjurate de minunata cromatică tomnatică, într-o zi banală din cursul săptămânii?

Și iată că ziua aceea a venit mai repede decât m-am așteptat, ziua aceea a fost chiar azi, și apropo ce ceea ce vă spuneam ieri aici, am reușit să petrec o zi absolut încântătoare chiar dacă am fost si părinte și angajat full time. După ce am bifat câteva taskuri de birou dimineață, pe la 11 ne-am pornit spre parc, unde am stat până pe la 12 30, ore pe care le-am recuperat seara. Dar ce bine a fost, chiar nu mă așteptam. Ne-am relaxat, ne-am plimbat, am stat vreo 30 de minute și doar am privit rațele, ne-am îmbrățisat și apoi fetele și-au și consumat energia jucându-se cu mingea. Și a fost perfect așa, pentru că dacă n-am fi avut pauza asta în care să ieșim la aer, cu siguranța s-ar fi acumulat frustrări de ambele părți. La voi cum a fost azi?

După asta am trecut valea plângerii în grupurile de whatsup, și acum, după încă câteva ore, simt că deja m-am obișnuit cu ideea că s-ar putea ca de fapt scenariul ăsta roșu să țină până prin primăvară. Spre deosebire de astă primăvară, când a căzut cerul pe noi de pe o zi pe alta, de data astă ne pregătim de scenariul roșu de câteva luni. Știu ce înseamnă munca full time de acasă cu copiii prezenți non-stop, mi-am aflat limitele și mi-am descoperit calități pe care nu știam că le am.

Așa că acum lucrurile sunt clare, realitatea e numai una, aceea că ne vom reuni în variantă completă acasă zi de zi, oră de oră, minut de minut. Iar singurul lucru pe care îl pot influența este atitudinea mea față de această situație, atitudine care poate să fie sau negativă sau pozitivă, căci neutru nu prea ai cum să rămâi. Așa că aleg să văd lucrurile printr-un filtru roz, și sunt convinsă că încet, încet, atitudinea mea actualmente forțată spre pozitiv, se va contura natural. O să încerc să îmi organizez o rutină, o să ascultăm mai multă muzică, o să ieșim în parc cel puțin două ore pe zi, chiar dacă asta înseamnă să îmi decalez programul de la birou, o să dorm cel puțin 8 ore pe noapte ca să mă enervez cât mai puțin în timpul zilei. O să fac atât cât pot și nu mai mult, refuz să mă mai stresez. Suntem toți în asta, nu avem cum să performăm nici ca părinți și nici ca angajați ca și când nimic nu ar fi ieșit din comun. Și cu toții ar trebui să ne setăm corect așteptările

Așadar vă invit să lasați în comentarii orice aspect pe care îl precepeți ca fiind pozitiv în această perioadă sau orice idee care i-ar putea încuraja pe oamenii din jurul vostru.

Însă acum, în zilele astea toride, nevoia de înghețată pare perfect justificată. Vizitele în parc sunt neapărat însoțite și de o oprire la chioșc, dacă ne oprim la o terasă vă imaginați care este desertul cerut.

Așa că pentru atunci când suntem acasă am căutat o alternativă, ceva sănătos și gustos, care să înlocuiască înghețata “clasică”, cu destul de mult zahăr și ingrediene nu întotdeuna naturale.

Cu plăcere am descoperit că brânzicile cu fructe Danonino, pot fi transformate în înghețată, pachețelele fiind deja pregătite cu lingurițe termosensibile, care își schimbă culoarea atunci când sunt băgate în congelator.

Noi deja am început colecția pentru toate cele 5 ligurițe de culori diferite, fiecare dintre având în design și câte un animăluț. Și pe lângă plăcerea de a savura o înghețată delicioasă și sănătoasă, pachetele de câte 4 păhărele au pe ambalaj informații de genul “știați că”, foarte atractive pentru cei mici.

Pănă acum am încercat variantele de zmeură și banana si caise și căpșuni, dar veți găsi și afine și banane și zmeură-cireșe-căpșuni.

Un mare plus e și timpul scurt în care brânzicile se transformă în înghețată, noi le-am putut savura liniștiți după jumătate de oră la congelator.

Vă zic, pentru părinții ocupați, înghețatele acestea sunt o minune. Mai jos vă invit să vedeți live reacția fetelor la înghețata Danonino, descoperită weekendul trecut, și dacă vreți să aflați mai multe detalii, aveți aici link direct către pagina Danonino.

1. Încercați diverse abordări logistice, dacă le pot zice așa, adică descoperiți cam care ar fi metoda preferată sau cea pe care o displace cel mai puțin atunci când e vorba de spălat pe cap. Poate îi place să stea în picioare și să se clătească cu dușul, unora le place să se scufunde pănă la urechi în cada deja plină, altora le place direct sub jetul de apă de la robinet, sunt variante și variante. Dacă reușiți să identificați modalitatea preferată deja lucrurile devin mai ușoare.

2. Jocul de rol ajută foarte mult. Ideea a venit de la Silvia, care la un moment dat când o spălam pe cap mi-a zis că se simte ca la SPA. De unde știe de conceptul ăsta nu știu, probabil l-a auzit prin desene. Acum ne place să ne prefacem că fetele au venit la coafor, le întreb care e prima, la ce oră aveau programarea, dacă doresc și masaj capilar. Le numesc cliente, le vorbesc cu dumneavoastră, joc pe care îl prelungim și la uscatul pe cap.

3. Clădiți un stoc de șampoane baby-friendy, cu ambalaje simpatice, mirosuri copilărești, din care să poată alege. Orice nivel de autonomie (chiar și aparentă) îi acordați, ei vor fi încântați. Las aici câteva linkuri dintre preferatele noastre.

• Nivea Sparkle cu fructe de pădure (îl știm sub numele de șamponul cu fetiță)
• Nivea Kids Magic cu măr (îl știm sub numele de șamponul cu băiețel)
• Jack ‘N Jill Sweetness 2 în 1
• Angry Birds 3D 2 în 1
• L’Oreal Paris Șampon 2 în 1 cu mango

4. Fiți creativi în abordare: eu am în baie, între jucăriile fetelor, și o stropitoare. De multe ori am apelat la ea pentru umezit părul sau clătire, e una dintre jucăriile preferate dar și cel mai practice obiect în unele seri când nu acceptă nici o altă variantă. În unele dăți mă lovește inspirația și le fac tot felul de freze din părul șamponat. Preferata lor e freza teledolofanii. Iar legat de instrucțiunile pe care le dați copiilor (în genul ține capul în sus), am observat că pentru ei sunt mult mai ușor de urmărit indiciile familiare decât conceptele teoretice. De exemplu:

• Sus = uită-te spre tavan
• Dă-te mai în spate = așează-te mai aproape de robinet

5. Atitudinea și dispoziția noastră, a părinților, contează enorm. Eu evit să mă apuc de operațiunea spălat pe cap dacă sunt obosită sau nervoasă, știu sigur că voi fi ca un butoi de pulbere și nu voi avea deloc răbdare. Alegeți-vă înțelept momentele și nu e absolut nici o tragedie să mai amânați spălatul pe cap încă o zi.

6. Și ultimul sfat e să țineți cât mai aproape de voi un prosop mic, pentru o intervenție rapidă în cazul în care intră apă sau șampon în ochi. Dacă nu aveți prosopul aproape, iar timpul de intervenție este mai lung de o secundă, întreaga operațiune cu spălatul pe cap va degenera și veți dori să abandonați complet proiectul, doar că nu se poate, așa că veți ajunge exact la situația din titlul articolului ?.

Vă aștept și pe voi să împărtășiți în comentarii sfaturi și metode de succes și, dacă îl considerați util, trimiteți articolul mai departe părinților în nevoie. 🙂

Spălatul pe dinți dimineața și seara

Noi am încercat să stabilim rutina cu dinții încă de la 6 luni, de când am început diversificarea, deși unii recomandă și spălarea gingiilor cu un tifon chiar mai repede de această vârstă. Nu am avut succes chiar de la început, însă în timp am dezvoltat acest obicei sănătos, folosindu-ne de pastă de dinți adaptată vârstei lor și periuțe electrice cu capete speciale pentru cei mici. După fiecare spălat, obligatoriu dat cu apă pe față și ochi după care se șterg cu un prosop curat. 

Spălatul pe mâini de mai multe ori pe zi

În vremuri obișnuite, devenise de la sine înțeles că la fiecare intrare în casă primul drum este la baie pentru a se spăla pe mâini. Recomand săpunul lichid, într-un recipient stabil și a cărui pompiță se apasă ușor, față de săpunurile solide care le scapă din palme. Și lor le place să fie independente și să se mai joace cu spumă. Acum, în ciuda faptului că stăm în casă, tot insist pentru împrospătarea mâinilor o dată la o oră/două. Iar pe Silvia, care e mai mare, am învățat-o să tot frece mânuțele până numără la 20.

Dușul zilnic

Recunosc, sunt zile în care trebuie să insist pentru a ne menține acest obicei, dar de cele mai multe ori se bucură amândouă de o bălăceală împreună. Dacă avem și gel de duș special creat pentru copii, atunci cu siguranță ele vor insista. Cât despre spălatul pe cap, se întâmplă cam o dată pe săptămână.

Copiii și gelul antibacterian

În familia noastră, produsul acesta fusese relativ rar folosit înainte de pandemie, de obicei când mergeam cu mașina și voiam să mâncăm dar nu avem unde să ne spălăm înainte. Acum i-am dat și Silviei o sticluță din care folosește din când în când. Chiar și Ruxandra a înțeles că se poate curăța cu un astfel de gel. 

Strănutul, tușitul și suflatul nasului

Din fericire, nu prea am avut probleme medicale cu fetele, nici măcar cu răceli (au fost foarte rare), însă tot am încercat să le învăț cum să strănute și tușească corect, în cot sau într-o batistuță de unică folosință. Mai avem de învățat, din păcate încă nici una dintre ele nu sunt deprinse cu aceste reguli, dar insist.

La voi ce obiceiuri sunt intrate deja în rutină și la care mai aveți încă de lucrat?

Știu că e greu să fim chiar tot timpul împreună, ne mai și enervăm, mai renunțăm la reguli dar e păcat să pierdem din vedere avantajele pe care ni le aduce această perioadă. 

Acum că fetele sunt ceva mai măricele și putem totuși colabora sau de ce nu, să intrăm în competiție, caut tot felul de variante de jocuri de societate, bineînțeles, adaptate nivelului lor de vârstă. Și deși, evident, pentru mine sunt simple, faptul că suntem acolo toate prinse în horă, îmi creează o stare de bună dispoziție.

Așadar a picat la fix un pachet de la Editura Didactica Publishing House (DPH) cu jocuri numai bune de jucat în perioada asta de restriște, pe care vreau să vi le prezint și vouă. Iar dacă vreți să vi le comandați, folosiți codul FATANOROCOASA la finalul cumpărăturilor pentru un discount de 35% (dacă discountul de pe site e mai mare de atât, rămâne activat cel mai mare).

Unde trăiesc animalele – puzzle

O super activitate, care este chiar mai multe decât un puzzle, e și un joc de asocieri care dezvoltă cunoștințele și spiritul de observație. 

Conține 48 de piese robuste, cu diametrul de 52mm care au imprimate animale, respectiv mediile în care trăiesc ele. Pentru fiecare animal trebuie găsit mediul în care trăiește sau viceversa. Recomandate pentru 3+ ani, eu zic că merg perfect de pe la 2 ani sau chiar mai repede. Faptul că piesele sunt solide și relativ mari, le fac ușor de manevrat de către cei mici și vor fi și rezistente în timp. La noi e concurs între fete, câștigă cine face cele mai multe asocieri. Cred că vă imaginați că diferența de vârstă își spune cuvântul.

Animale domestice – loto

O super idee pentru a ne amuza puțin pe seama norocului pe care îl are fiecare dintre noi. Jocul conține 24 de jetoane și 4 planșe mici cartonate. Regula clasică e de a descoperi rând pe rând jetoanele, iar cine reușeste să completeze primul planșa câștigă. Bineînțeles, pe baza jetoanelor se pot face și tot felul de alte combinații și joculețe, bazându-se pe simțul de observație și capacitatea de asociere a celor care se joacă. Noi am reușit să ne jucăm în 3 mai mult de o oră, însă a trebuit să încheiem când SIlvia s-a enervat că nu a mai câștigat tot ea. 

Poftiți la joacă!

Și lăsați-vă imaginația să zburde! Cutia acestui joc conține 28 de carduri triunghi care au găurele în colțuri și pe care sunt ilustrate fructe și legume, un șnur și o broșură cu tot felul de idei distractive. Dacă alegeți să faceți ghirlande, veți exersa răbdarea și motricitatea fină și apoi organizați și o mică petrecere între voi. Dacă alegeți din jocurile din broșură veți învăța denumiri, veți avea oportunitatea să discuțați despre alimentația sănătoasă și vă veți familiariză cu ce putem cultiva în grădina.

Inventează povești. Meserii pentru comunitate

Un joc absolut minunat pentru stimularea imaginație și dezvoltarea discursului. 

Cutia conține 36 de fișe plastifiate pe care sunt ilustrate diverse personaje, locații și obiecte. Pentru cei mai mici poveștile vor fi doar orale, însă pentru copii care știu deja să scrie jocul poate fi un suport grozav pentru a scrie texte mai lungi. Mai mult, meseriile ilustrate sunt de ajutor în comunitate deci sunt un punct de pornire excelent pentru a discuta și explica despre cum funcționează societatea și care sunt serviciile la care avem dreptul. Pe noi ne-a prins tare mult în mașină, în cel mai recent drum făcut de la Turda la București, am făcut povești, asocieri, caută și găsește.

Creează animale. Puzzle Maxi-Mix

Un puzzle superb pentru cei mai mici, așa cum e Ruxandra mea, cu 24 de piese mari, cu ajutorul cărora îți antrenezi nu doar atenția, ci și imaginația. Ați mai auzit voi de tigrodil? Îl regăsiți în prima poză din articol.

Mă joc și sunt creativ. Calendar

Sunt convinsă că și voi mai aveți zile în care vă întrebați oare ce activități ați mai putea face împreună cu cei mici. Iar fiecare moment de conectare între părinți și copii înseamnă relaxare și zile mai liniștite. Fără să necesite materiale complexe, ci mai mult imaginația, calendarul propune în fiecare zi câte o activitate constructivă și educativă.

Ținând cont că nu sunt neapărat o devoratoare a literaturii pe acest subiect m-am bucurat că preselecția fusese făcută așadar de altcineva, iar materialul propus se prezenta ca fiind cu adevărat valoros.

Și știți cum suntem noi părinții de multe ori atunci când citim și vrem să ne informăm despre educația celor mici, am vrea să ni se dea “mură-n gură” elementele pe care să ne axăm, cum să procedăm în anumite situații, mici rețete care să ne îmbunătățească felul în care ne creștem copii. 

Volumul scris de Dr. Laura A. Jana, În mintea copilului mic, publicat recent la editura Step by Step, reușește să facă exact acest lucru, concentrându-se pe analiza a ceea ce se consideră calitățile forte în lumea secolului XXI. Întrebarea de la care a pornit întreaga argumentație este dacă modul în care ne creștem copiii este adaptat situației prezente și felului în care cel mai probabil se va dezvolta lumea de acum încolo. Punctul de vedere prezentat de autoare face o legătură directă între abilitățile apreciate în lumea business-ului și elementele pe care ar trebui să punem accent în primii ani de viață ai copiilor noștri. Asta mi s-a părut o idee într-adevăr foarte interesantă, pe care nu am mai întâlnit-o până acum în lecturile sau interacțiunile mele.

De la inteligența cognitivă la inteligența emoțională, de la individualitate la echipă, la calitățile soft cum ar fi creativitate, curiozitatea, comunicarea și altele, autoarea exemplifică cu multe studii științifice importanța dezvoltării setului de abilități denumite în premieră QI (propunțat “chi”). Mai exact, este vorba de 7 abilități pe care copiii și le pot dezvolta optim în copilăria timpurie (până pe la 5 ani), pentru care volumul conține metode și activități pe care părinții pe pot face pentru a îi stimula în direcțiile respective.

Spre exemplu, prima abilitate care se concentrează în jurul dezvoltării eului pune accent pe autogestionarea emoțiilor, pe autocontrol. Celebrul studiu la care face referire este “Cookie Monster”, cel care presupune răbdare din partea copiilor atunci când sunt lăsați singuri în fața unei recompense imediate (o prăjitură) știind că dacă au răbdare și nu o mănâncă, pot primi două mai târziu.

La fel și pentru restul abilităților, structurate pe parcurul a încă 6 capitole, primim motivele pentru care abititățile descrise sunt importante, susținute de studii concrete făcute de cele mai apreciate universități sau centre de cercetare din lume. Iar pentu fiecare dintre acestea ni se propun moduri de interacțiune, activități, direcții de discuție, teme de gândire.

Cu sinceritate recunosc că lectura volumului nu mi s-a părut ușoară. Nu e o carte simplă, îți dă mult de gândit prin prisma studiilor pe care le aduce în discusție și a parelelor pe care le face cu domeniul neuroștiințelor. Însă dacă vreți să citiți și să vă informați ceva mai departe de “iubirea necondiționață”, concept care pare că acaparează majoritatea informațiilor legate de creșterea copiilor, atunci volumul își merită cu siguranță timpul și concentrarea voastră.

Am descoperit atât de multe idei interesante în carte, încât la un moment dat mă opream tot la câteva minute ca să îi citesc și lui Vlad ce descopeream. Spre exemplu, în al doilea capitol “De ce acum”, sunt structurate principiile după care funcționează lumea afacerilor de azi, printre care și faptul că noua competiție e de fapt colaborarea. “Într-o lume de o complexitate și o interconectivitate în creștere, conducătorii, organizațiile și companiile recunosc faptul că cel mai bun efort individual nu se poate compara cu puterea colaborării și a impactului colectiv într-o economie a împărtășirii”. După ce am citit fragmentul am avut un moment de evrika, căci deși intuitiv simțeam asta nu o mai văzusem structurată ca atare. Iar cartea per total, deși face legătura cu educația din copilăria timpurie poate fi aplicată atât de ușor și vieții adulte.

Acesta ar fi de altfel și singurul minus pe care l-aș sesiza despre argumentele aduse de autoare, faptul că ni se transmite că avem niște ferestre de oportunitate în primii ani de viață pe care dacă nu le capitalizăm chiar atunci, nu mai pot fi recuperate pe traseu ulterior. Educația auto-controlului ar fi una dintre ele. Studiile prezentate arată că cei mici care depășeau cu brio testul cu prăjitura de care aminteam mai sus aveau statistic rezultate mai bune în cursul vieții pe diverse domenii. Genul acesta de abordare mi se pare puțin descurajator pentru părinți.

Așadar, dacă doriți o lectură care să vă dea de gândit despre educația timpurie și abilităție pe care ar trebui să punem accent în lumea actuală, cu multe exemple de activități și interacțiuni între noi și copii, veți aprecia cu siguranță “În mintea copilului mic”.