Weekendul trecut a fost probabil ultimul weekend în care am fost doar noi doi adulții acestei familii, căci deja suntem împreună cu fetele și în formula aceasta vom rămâne până începe școala. Poate de aici sentimentul că vacanța e pe terminate, mai ales că școala începe anul ăsta pe 5 septembrie, și nici nu știu cine s-ar putea bucura de așa veste.

Revenind, sâmbăta trecută am mai văzut un film, într-un cadru chiar deosebit, pe terasa Elvira Popesco, un film franțuzesc ușurel și relaxant, A L’ Abordage (All Hands on Deck, în românește nu cred că există un titlu). O poveste despre încercările tinereții, în care un băiat întâlnește fugitiv o fată la Paris, are impresia că se îndrăgostește de ea și împreună cu doi companioni, pleacă departe, într-o zonă turistică unde respectiva își petrecea vacanța cu familia. Bineînțeles că supriza nu este așa de plăcută și de aici au loc tot felul de întâmplări amuzante, reale și credibile. Mi-a plăcut, mai ales că mi-am delectat urechile cu limba franceză, pe care tocmai am reînceput s-o studiez pe Duolingo.

Apropo de Duolingo, este o aplicație pentru învățarea limbilor străine, dar este atât de smart făcută, îmi place maxim, v-o recomand fie și numai pentru a vedea în ce direcție a avansat predarea unei alte limbi. E sub forma unui joc, sunt competiții, înveți din mers, chiar nu mă așteptam să-mi placă așa de mult. Poți să studiezi oricând în timpul zilei, câte 5 sau 10 minute, te și distrezi și deconectezi și faci ceva mai productiv decât scrollul pe Instagram sau pe TikTok.

Duminică am fost la casa lui Tudor Arghezi de pe strada Mărțișor, îmi propusesem de mult timp să ajungem, este unul din muzeele bijuterie ale Bucureștiului și parcă totuși nu îndeajuns cunoscut. A fost o după-amiază superbe, în ciuda faptului că erau 40 de grade afară. Am savurat atmosfera casei cu toate obiectele la locul lor, de parcă doar ieri plecase de acolo Arghezi, iar de afară se tot auzea cântecul unui cocoș. Fiind singurii vizitatori, am simțit că am făcut un popas spre anii 50-60, completat de vizita în grădină, popasul sub nuc și întâlnirea imaginară cu Zdreanță, cel cu ochii de faiață, a cărui căsuță dăinuia de zeci de ani în același loc. Puteți vedea mai multe poze aici sau plimbarea noastră filmată în cel mai recent vlog.

Fiind liberi și fără program, am intrat și pe la Cărturești, de unde mi-am mai adaugat niște volume pe lista de dorințe iar mai apoi am încercat noua înghețată cu tiramisu de la McDonalds, fiind mare fană de acest produs. Adică fană de clasica lor McSundae cu căpșuni sau cu caramel. Deci vă scutesc de o dezamăgire, rămâneți pe clasic, e mai bine așa. Zic asta pentru că cea cu tiramisu nu are sos, doar un toping de bucățele de ciocolată care se simt cam ciudat în textură și gust în general, deși e apropiat de tiramisu, e doar o esență răcoritoare, nimic special.

Ultima noastră plecare importantă din vara asta este în UK, la tatăl meu, unde vom sta 2 săptămâni întregi la răcorică, deci mai scăpăm de canicula din București. Și tot aveam în gând să-mi cumpăr o camașa albă de in, obiect vestimentar care mi se pare foarte potrivit cu zilele de vară răcoroase și ce să vezi, mi-am găsit-o din prima la H&M (chiar în magazinul fizic). Foarte rar mi se întâmplă asta, să-mi doresc ceva și să-mi și găsesc în primul magazin în care intru, mai mult chiar, mi-am luat și o pereche de blugi care completează minunat ținuta. Abia aștept să mă învârt pe tărâmuri britanice astfel dichisită.

Și o ultimă idee pentru săptămâna care tocmai se încheie, câteva recomandări de carte, pe care mi le-am achiziționat și eu cu ocazia unei promoții books50 de la Elefant. Ghidul de design interior l-am luat pentru că mă pasionează subiectul, dar niciodată nu am citit despre reguli, proporții sau culori. Că ne vom muta, că nu, cred că e bine să ne educăm din punct de vedere estetic și să încercăm să ne facem zonele de locuit mai frumoase. Din O să râzi, totul e chimie am citit un fragment și m-a prins completamente. Despică și explică procesele chimice din viața de zi cu zi. E o carte pe înțelesul tuturor.

Iar fetelor le-am luat o carte de educație financiară Banii tăi: cum să îi cheltuiești și de ce pentru că amândouă au deja niște pușculite pe care apropiații le tot alimentează, însă pe care nu prea știu să le gestioneze. Iar ultimele două cărticele, de activități și colorat sunt speciale pentru zborul cu avionul către UK, este exact ceea ce ne trebuie.

Vouă cum v-a fost ultima săptămână?

Așa că am decis să încep o nouă rubrică, să mai dau un impuls micului meu blog, și să vă povestesc diverse din săptămâna care tocmai se încheie. N-o să lungesc articolele foarte mult, o să se poată citi în cam 7 minute, și o să le public sâmbătă sau duminică dimineața, pentru o lectură matinală, la cafea.

Sper să mă pot ține de treabă, așa că urați-mi noroc și perseverență. 

Despre săptămâna asta chiar sunt mai multe de zis, pentru că având timp am simțit-o ca pe o săptămână a culturalizării, a gândurilor așezate și a visatului cu ochii deschiși.

Luni ne-am întors din Grecia, după un concediu de 10 zile și le-am lăsat pe fete la părinții soțului meu Vlad, la Alexandria. A fost un drum mult mai liniștit decât la dus, cred că fetele și-au primit porția de conectare cu noi și asta le-a echilibrat. Dacă nu știți cu ce compar, las aici linkul către videoclipul cu drumul spre Grecia în care mă plângeam pe alocuri de mârăieli, certuri și țipete. Life with kids, ce să zic. Așa că noi doi am ajuns în București după 1 noaptea, iar a doua zi a fost super aglomerat la birou. Deși am 26 de zile de concediu, mi-s numărate și nu m-am încadrat la una extra de acomodare după vacanță. Asta m-a făcut din nou să mă gândesc la cât de mult m-am schimbat cu trecerea timpului și cât de puțin rezistentă am devenit la somnurile mai scurte. Până să am 30 de ani, pierdeam nopțile în oraș fără nici o treabă, dar acum parcă n-aș mai da somnul pe nimic…

Chiar și așa, miercuri iar ne-a prins 12 noaptea în oraș, am ieșit cu niște prieteni dragi pe care nu îi mai văsuzem de vreun an, ne-am plimbat pe la Ateneu, am mâncat ecleruri de la French Revolution (pe care iar le-au scumpit, acum sunt 19 lei, enorm) și apoi ne-am oprit la o terasă pe străduțele din zonă, La Familglia se numește. Prețuri de centru, o pizza 50 de lei, o bere 18, servirea așa și așa, nu prea recomand. În schimb a fost o seară caldă, am râs mult, am servit și o serenadă din partea unui cântăreț ambulant tare inspirat, care la cei 20 de lei oferiți ne-a creat o melodie și versurile pe loc, o melodie despre noua pasiune a lui Vlad, motoretele, despre mine și ce frumoasă sunt, despre prietenii noștri care se iubesc.

Joi am fost și am văzut un film la Elvira Popesco, cinematograful Institutului Francez – Official Competition, film spaniol cu Penelope Cruz și cu Antonio Banderas, o satiră foarte deșteaptă și amuzantă despre cum e să faci un film, care sunt extremele la care ajung regizorii și actorii ca să le iasă cât mai bine rolurile. Mi-a plăcut mult jocul actoricesc, ideea în sine, Penelope e superbă ca de fiecare dată, iar Banderas dovește cât de bun actor e. Recomand pelicula, face parte din selecția de filme de la TIFF de anul acesta.

După ce am terminat O țară grozavă, de Frank McCourt, de la editura Arthur, de care v-am povestit pe scurt pe Instagram, în vacanță m-am apucat de un roman feminist – Kim Jiyoung, born 1982, scris de Cho Nam-Joo, o scriitoare din Corea de Sud. Sunt fascinată de cărțile din care și învăț ceva, aflu despre un subiect pe care nu-l atinsesem până atunci, pe lângă savurarea firului narativ. În cazul romanului sud-coreean am aflat multe despre stilului de viață al acestui popor, despre faptul că deși este o țară progresistă este printre ultimele în ceea ce privește echitatea dintre femei și bărbați. Documentându-mă un pic pe internet am aflat că încă există multe cutume tradiționaliste bazate pe diferențele de gen, că diferențele salariale sunt majore dar că totuși se fac pași importanți spre îmbunatățirea acestor aspecte. Ce m-a frapat este că chiar până acum 10-20 de ani, se făceau multe avorturi la cerere atunci când părinții descopereau că sexul bebelușului este femeiesc. Mi se pare o lectură importantă pentru cei interesați de subiectul feminismului și în general de statutul femeii în lumea largă.

Închei articolul de azi cu o recomandare de documentar, ajunsă la mine prin intermediul tatălui meu, despre cele mai importante rețele de mafie din Europa, printre care ce credeți, suntem și noi românii, cu furturile din conturile bancare. Am înlemnit când am văzut cât de ușor se pot fura pinurile și clona cardurile, fără să nu ai cea mai idee că se întâmpla asta. Georgienii sunt regii furturilor, iar nigerienii ai prostituției. Apropo de Nigeria, văzând documentarul am realizat din nou cât de norocoși suntem, cât de mulțumiți ar trebui să fim cu tot ceea ce avem și să fim mai atenți la partea plină a paharului.

Voi ce ați mai făcut/văzut/citit interesant?

Pe de cealaltă parte știu că există părinți care nu au la cine să apeleze pentru babysitting, nu despre aceia este vorba, ca să fim bine înțeleși de la început.

Eu ador să petrec timp doar cu soțul meu, să evadăm un weekend, un concediu, sau poate doar să vedem un film sau un teatru în doi (poza de început este de la cea mai recentă piesă pe care am văzut-o la Bulandra). Îmi place să mi se facă dor de copii, să simt un amalgam de iubire, dor și ușurare atunci când am închis ușa după ei, știind că urmează să nu îi mai văd câteva zile. Încerc să le explic și lor că dorul și distanța sunt benefice în doze echilibrate, că așa ne vom bucura și mai mult de clipele petrecute împreună.

Și chiar dacă nu mergem nicăieri, putem sta liniștiți acasă într-o atmosferă hygge specific daneză, uneori cu un pahar de vin sau niște lumânări parfumate, să urmărim un film bun, să povestim și să ne relaxăm. Aromaterapia și jazzul în surdină pot face minuni. Zilele astea sunt inspirată de mirosul de cafea, așa că topesc din ceară parfumată în difuzor și savurez aroma. Culmea, băutoare de cafea nu prea sunt, dar mirosul îmi place maxim.

Auzisem într-un podcast despre sănătatea psihică a unui cuplu cu copii cum că secretul bunei înțelegeri este o ieșire de weekend doar în doi o dată pe trimestru. Pare rezonabil și realizabil. Bineînțeles, dacă se întâmplă și mai des cu siguranță poate doar să ajute. Poate mamelor despre care ziceam la începutul articolului li s-ar părea exagerat, dar sunt curioasă dacă la fel simt și partenerii lor. Pentru că sănatatea cuplului ține de ambii, am învățat-o din experiență.

Voi ce credeți, care e modelul cel mai potrivit pentru timp fără copii?

Dau timpul pe repede înapoi până acum fix 5 ani, când într-o după-amiază de octombrie mă plimbam cu Silvia bebeluș în cărucior, prin parcul Carol, într-o liniște și pace depline. Și am și filmat câteva cadre pe care le-am introdus în filmulețul de mai jos, iar acum câteva săptămâni m-am uitat plină de nostalgie la aceste imagini. Și mă gândeam, ce vremuri frumoase, oare când o să mai am eu ocazia să mă plimb alene cu fetița mea prin parcul liber, înconjurate de minunata cromatică tomnatică, într-o zi banală din cursul săptămânii?

Și iată că ziua aceea a venit mai repede decât m-am așteptat, ziua aceea a fost chiar azi, și apropo ce ceea ce vă spuneam ieri aici, am reușit să petrec o zi absolut încântătoare chiar dacă am fost si părinte și angajat full time. După ce am bifat câteva taskuri de birou dimineață, pe la 11 ne-am pornit spre parc, unde am stat până pe la 12 30, ore pe care le-am recuperat seara. Dar ce bine a fost, chiar nu mă așteptam. Ne-am relaxat, ne-am plimbat, am stat vreo 30 de minute și doar am privit rațele, ne-am îmbrățisat și apoi fetele și-au și consumat energia jucându-se cu mingea. Și a fost perfect așa, pentru că dacă n-am fi avut pauza asta în care să ieșim la aer, cu siguranța s-ar fi acumulat frustrări de ambele părți. La voi cum a fost azi?

Anul acesta a fost prima dată când am ajuns din nou în aceeași stațiune, recunosc, forțați de împreujurările determinate de pandemie. Nu m-am așteptat la mult, nici nu am primit mult, dar ăsta poate va fi un subiect pentru un articol separat. Însă am descoperit câteva locuri mult peste așteptări care aș putea spune că sunt excepția de la regulă, și despre care merită să afle cât mai multă lume.

Unul dintre ele este Cherhanaua Venus, un restraurant pescăresc amenajat pe un ponton larg, pe micul lac Venus. Menționez de la început că la nivel de mâncare și servicii se poate plasa în competiție directă cu Pescăria lui Matei, restaurantul de la Agigea pe care îl frecventăm și noi din când în când. Ce-i drept, la Agigea priveliștea e mai impresionantă decât la Venus, însă la cât de aglomerat e tot timpul, merită o schimbare de perspectivă.

Noi am ajuns la Cherhana într-o zi de miercuri, în jurul prânzului, lihniți de foame, după un drum de vreo două ore jumătate de la București, și a fost prima oprire înainte de cazarea de la Hotel Dana. Doar o masă mai era ocupată, iar rulourile de plastic era trase în jurul terasei, din cauza unei furtuni din ziua precedentă. Mobilierul de lemn, împreună cu toate decorațiunile pescăresco-rustice aduc farmec locului și creează o atmosferă familiară plăcută.

Am fost serviți rapid de chelneri prietenoși și politicoși care purtau cu masca regulamentar pe față. Pentru mine serviabilitatea e unul dintre elementele principale care pot transforma în bine sau în rău o experiență, așa că prima impresie este esențială.

Din meniu nu ne-a fost greu să alegem, eu eram setată să mănânc icre, așa că am comandat o porție din crap, asta pentru antreu. Vlad și-a luat o porție de file de șalău la grătar, iar la fel le-am luat și fetelor împărțită la două farfurii, iar Matilda, bunica fetelor, a ales păstrăv. Toate porțiile aveau incluse și mămăliguța.

Eu mi-am comandat rapane pe plită, favoritele mele în sezonul estival. Pentru cine nu știe, rapanele sunt melcii din cochiliile acelea mai mari, pe care le găsim pe plajă și pe punem la ureche ca să “auzim marea”. Sper deosebire de alte locuri unde am mâncat, aici erau gătite întregi și nu tăiate bucățele. Mie mi s-au părut deliciose, le-am stropit cu lămâie, dar poate ar fi mers și un sos cu unt, usturoi și pătrunjel.

Ruxandra a mâncat cu poftă șalăul, Silvia a luat mai mult păstrăv de la bunica, iar Vlad a avut o singură observație, cum că un pic i s-a părut prea uscat fileul. Dar am consumat tot, iar câștigătoare la gust au fost icrele, poate și pentru că mi-a fost și foarte poftă.

De băut, am mers pe varianta simplă, o apă minerală mare, limonadă pentru fete și nelipsita cola mică pentru Vlad. La desert am mai luat o porție de clătite cu gem, favoritele Silviei, dar chiar și ea, care e ahtiată după zahăr, a zis că au fost prea dulci. Am ales gemul de vișine, dar au stropite și cu niște sirop din acela decorativ, care, după părerea mea, nu își avea locul. Clătitele cu gem sunt un desert clasic, și eu îl prefer cât mai simplu, așa cum îl fac bunicile.

Curățenia mi s-a părut impecabilă peste tot, inclusiv la toaletă, iar fetele au fost foarte atrase de acvariul cu pești exotici din restaurantul interior. De atfel, au fost atrase cam tot toate decorațiunile, pentru ele a fost ca o vizită la un muzeu cu de toate. Am apreciat mult și faptul că după ce am ajuns ne-au pus la dispoziție creioane colorate, iar fetele au colorat pe mini-fețele de masă din hârtie individuale.

Un alt plus, care pentru mine contează, deși știu că mulți nu îl consideră esențial, a fost muzica ambientală foarte plăcută, cu un volum limitat, chiar am scos de vreo doua ori shazam-ul ca să descopăr ce melodie e.

Per total, a fost o experiență pe care aș vrea oricând să o repet, nu știu dacă restaurantul este deschis și înafara sezonului, m-aș bucura să putem înlocui Agigea și în ieșirile noastre iernatice la mare. Prețurile nu sunt mici, dar nici exagerate, nici nu ai cum să te ridici la standarde dacă nu ai un anumit venit. Mie raportul calitate/preț mi s-a părut mai mult decât corect. Și pentru că știu că sunteți curioși cât am plătit pe tot ceea ce v-am povestit, vă las mai jos nota de plată.

Încep prin a vă povesti despre o minunată prăjitură pe care am făcut-o săptămâna trecută, urmând o rețetă de pe siteul Savori Urbane. Un fel de chec mai ușurel, cu mascarpone și piersici. Am devorat-o chiar în seara în care am făcut-o și ne-am bucurat cu adevărat de aromele toamnei.

Joi seara am fost cu Silvia la premiera filmului Playmobil, invitată de prietenii mei de la Parenting Ads. Înainte de premieră avut loc o mică petrecere pentru copii, cu animator, baloane și tot felul de activități. Silvia a câștigat un set simpatic cu personajele filmului.

În ciuda reticenței cu care m-am dus, având în vedere că filmul are un rating slab pe IMDb, de fapt este o peliculă chiar foarte nimerită pentru copii, inclusiv pentru cei de vârste mai mici. Dacă sunteți în grupa de vârstă 4+ ani vă recomand să îl vedeți alături de copiii voștri. Experiența cinematografului poate fi o metodă de conectare și de distracție foarte plăcută.

Vineri seara am fost din nou la un spectacol la Sala Palatului împreună prietena mea Andreea, tot în cadrul festivalului Enescu. Un concert de muzică simfonică contemporană care din păcate nu prea m-a cucerit, dar ce spun eu că nu prea m-a cucerit, de fapt nu mi-a plăcut deloc. Am decis astfel ca la pauză să plecăm și ne-am oprit la cofetăria Chocolat, foarte aproape de Ateneu. Am savurat un pahar de vin, o salată, o prăjiturică și discuții ca între fete. M-am întors acasă doar pe la 11:00, destul de târziu pentru mine și pentru stilul meu de viață actual, dar cred că a fost o ieșire binemeritată.

O să închei articolul prin a vă spune despre cea mai nouă pasiune a Silviei, desenul. A început să deseneze acum câteva săptămâni și nu se mai oprește. Îi place să deseneze ponei, mai face și potrete, fluturi și bineînțeles, ce iese.

M-am informat de la mama în cauză dacă e de ajuns un sigur bilet pentru mine și Silvia și am aflat că da, cu condiția să o țin eu în brațe pe locul respectiv. Prețul a fost de 20 de lei, exact cât ar fi costat dacă l-aș fi luat eu direct de la ghișeu. Iar legat de bilet, l-am avut în variantă electronică, pe telefon nu a fost nevoie să-l am scos la imprimantă.

Așa că iată-ne la ora 11 fără un pic în fața operei, pline de entuziasm și curiozitate. Silvia și-ar fi dorit mai mult să mergem la Albă Ca Zăpada, mi-a spus că o să-i fie frică de pirat, dar am liniștit-o explicându-i că e doar o poveste, iar oamenii de pe scenă sunt actori și în plus va urma să o țin în brațe. Probabil că o s-o duc în curând și la Albă ca Zăpada.

În foaier există o garderobă fără plată unde ne-am lăsat gecile, iar vizazi de aceasta era amenajată o minitiroliană pentru copiii care voiau să experimenteze un zbor a la Peter Pan. Mi s-a părut o idee tare drăguță și atractivă pentru cei mici.

În sală aproape toate locurile au fost ocupate, noroc că noi am stat la capăt de rând, pe centru și am văzut tare bine întreaga piesă. Pentru copiii mai mici de înălțime există și niște perne înălțătoare pe care le aduc plasatoarele atunci când văd un căpșor mai piticot sau la cerere.

Piesa a început cu discursul profesorului de muzică al familie Darling, care a urcat pe scenă din sală, lucru care le-a captat atenția copiilor și s-a făcut liniște. Apoi a cântat de câteva ori solfegiul și a invitat toată sala să cânte. Deci spectacolul propriu zis a început cu un auditoriu atent și încălzit.

Foarte pe scurt, povestea este despre cei trei copii ai familiei Darling care ajung să-l cunoască în vis pe Peter Pan și ajung împreună cu el în Țara Nimănui (Neverland) unde un pirat vrea să-i răpească însă scapă cu bine și se întorc acasă. Peter Pan e un personaj de notorietate universală, un copil care nu vrea să devină adult și care strânge în jurul său toți copiii nedoriți sau abandonați.

La intrare am primit și libretul piesei, pe care i l-am citit Silviei înainte de gong, ceea ce ne-a ajutat să urmărim mai ușor firul poveștii. Cred că am fi înteles mult mai puțin dacă nu l-am fi citit înainte.

Aproape toate replicile sunt cântate, există multe jocuri de lumini și umbre, mult dans, e un spectacol antrenant. Silvia părea că stă concentrată, iar la un moment dat, când piratul a bătut cu tocul pantofului în scenă, a tresărit speriată. Însă într-un alt moment mi-a șoptit la ureche să-i dau Skittles când ajungem acasă. La final m-a întrebat că de ce s-a terminat, ceea ce mă face să cred că nu a înțeles pe deplin acțiunea. În schimb eu am avut câteva momente în care mi s-a făcut pielea de găina, mai ales la fragmentele în care se vorbește despre legătura dintre mame și copii. M-a impresionat mult momentul în care Peter Pan le explică copiilor că fiecare stea de pe cer e de fapt o mamă care are grijă de puii ei.

Însă aș zice că totuși spectacolul e mai potrivit pentru copii peste 5 ani. Chiar și așa, m-am bucurat tare mult că Silvia a stat atentă și a avut răbdare o oră și un pic, atât cât a durat spectacolul. În urmă cu un an și jumătate, când am mai avut o tentativă a fost un fiasco total. Încontinuu și-a căutat măgărușul scăpat sub scaunul din față și cred că numai la scenă nu s-a uitat.

La final am întrebat-o care personaj i-a plăcut cel mai mult și mi-a spus de cățelul familiei Darling (tot un actor costumat în cățel), care a avut două intervenții muzicale vesele, despre cât de bine e să fii cățel –  foarte în stilul Pisicilor Aristocrate, cu “cât de bine e să fii motan”.

Cred că astfel de experiențe merită mai ales pentru familiarizarea copiilor cu scena, ideea de actor, de spectacol și pentru a le stârni interesul pentru teatru.

Am plecat de acolo cu gândul să revenim și cu bucuria că avem totuși atâtea oportunități pentru copii noștri, le putem deschide orizonturile atât de ușor, doar să ne implicăm și să ne facă și nouă plăcere să fim alături de ei. Sper să vă pot povesti cât de curând despre un alt spectacol.

Așadar trebuie neapărat să împărtășesc cu voi bucuria celei de-a 3-a ediții a iarmarocului, care va avea loc duminică, 25 noiembrie, de la 10 dimineața la 6 seara, la Nod makerspace, pe Splaiul Unirii 160. Și pentru că vreau să vă conving să mergeți, vă las mai jos o listă de 10 motive pentru care eu cu siguranță voi ajunge acolo.

1. Mai mult de 20 de părinți expozanți, cu lucrușoare proprii, hăinuțe și încălțăminte, jucării, cărți deja iubite și alte chestiuțe folositoare. Eu cred foarte mult în cele două, trei vieți ale hainelor, mai ales când copiii sunt mici, iar garderoba lor are o viteză de rotație nemaipomenită. Pe lângă faptul că economisești bani, ajuți și mediul înconjurător.

2. Standul Cărturești. OMG, iubesc cărțile, Silvia le adoră, toată familia lecturează cu multă plăcere. Cărtureștiul e un mic colț de rai pentru noi, iar faptul că pe lângă cărți vor aduce la iarmaroc jucarii & boargames, produse gastro si jucării de sezon înseamnă că vom petrece mult timp la standul lor.

3. Loc de joacă creat de Evertoys, Lego și Mari & Mici. Cred că nici nu are sens să detaliez mai mult…

4. Atelierul de olărit organizat de Școala de meșteșuguri, destinat copiilor cu vâsta de peste 2 ani. Spuneți voi dacă știți vreun pici căruia să nu-i placă să modeleze, să construiască ceva cu propriile mânuțe. Mai ales că la acest atelier vor lucra la roata olarului și vor lua acasă propria creație. Sună tentant, nu? E de la ora 11, necesită înscriere prealabilă, iar investiția e de 45 de lei.

5. Standul de cărți Usborne Piticelul Curios. Cineva să mă înfrâneze, vă rog. Sau să-mi coasă buzunarele sau să mă facă să uit portofelul acasă. Cred că am peste 10 cărți de la Usborne în lista de cadouri pentru fete, sper să mă pot limita la vreo 4. Numai bine că le pot explora pe îndelete la iarmaroc.

6. Hăinuțe responsabile, sau oare cum altfel să le numesc? Lână, materiale naturale, bumbac organic de la Little Bandit, Naturici & Bebe Organic, toate cu prețuri speciale în ziua iarmarocului.

7. Mami și Tudor. Pozele spun tot… și faptul că o cunosc personal pe Andreea (mami) și vreau s-o încurajez și să-i transmit aprecierea mea pentru ceea ce face.

8. Cosmeticele Blue Lily. Îmi imaginez că e evident că nu o să ajung la târg doar pentru capriciile fetelor. Sunt multe standuri dedicate și doar părinților, branduri alese pe sprânceană. De mult tot aud despre cât de bune sunt cosmeticele Blue Lily și în sfârșit o să am ocazia să le descopăr, miros, încerc.

9. Thermomix. Nu știu prea multe despre el, doar că e ceva aparat foarte fain pentru bucătărie, că e la modă și că trebuie neapărat să-l testez și eu.

10. Papa bun, bun de tot, în cadrul Food Zone: Merinde Street Food, The Bus, Tartelicious, Lăptăria cu Caimac, Coacăzeeria. Produse de savurat și împărțit cu cei dragi. Că de recumpărat sigur o să vreți.

Și un motiv bonus: ONG-ul pentru care fac eu voluntariat mare drag și la care sunt cofondator, Grow Up România, va fi prezent cu un stand de informare, donații și vânzare de materiale. O să puteți afla mai multe despre proiectele noastre, despre cum vă puteți implica și contra unor sume modice puteți cumpăra seturi de flyere cu mesaje civice. 

Lista completă de expozanți o găsiți la finalul articolului. Ca să intrați la iarmaroc există o mică taxă de intrare de 10 lei, copii nu plătesc nimic. Accesul cel mai facil e cu metroul, stația Timpuri Noi.

Dacă mergeți cu bebe, nici o problemă, există o zonă de alăptare și schimbat bebeluși. Mai mult, o să puteți proba sisteme de purtare și pune întrebări celor de la Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare.

Mai multe detaliile găsiți pe situl Revistei Margot. Neapărat urmăriți și pagina de Facebook a evenimentului, de unde puteți afla poveștile oamenilor din spatele expozantilor dar și informații despre discounturi si tipuri de produse.

Un eveniment plăcut de Radio Guerrilla.

Partener hidratare: Aqua Carpatica.

Partenerul tău în bucătărie: Thermomix România – Ioana Ovesea, Eugenia Tudor.

Parteneri logistici: Nod makerspace, en Rose, Roxana Lupoaie – Wellness Advocate doTERRA.

Parteneri Comunicare: Mame Podcast – DOR, Clinica pentru alăptare – Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare, Naturici, feeder.ro, Kindertrips, Gritty Hub, Alegria Târg, Revista Margot, SuntParinte.ro, Recreativo, Sfatul Mamicilor, Modern Dad’s Challenges, goKid, Mamica Activa, Centrul Mămici cu Burtici și Pitici, Grow Up România.

Loc de joacă powered by Evertoy și Lego

Partenerii părinților: Piticelul Curios, TekoKindergarten, Monterra, Montessori Kindergarten of Bucharest.

Bloggeri oficiali: Cristinaoțel.ro, Fatanorocoasa.ro, Wine before Noon, Mamamag.ro, Ceai cu mami, Mami pe tocuri, Noi doi și bebe, Și blondele gândesc, Pisica pe sârmă.

Expozanți: Bebeart, Timmo, Transformo -Mici și Mari, Mamapan , Megwi Baby, Lilutesa, Ninina, Căpșuni cu zahăr, Jucărie la cutie, Pictură 3D, Onili, Cutia jucăriilor, Gabriela Jugaru, Funky Kids, Ambra tela, Blue Lily Cosmetics, Sandale Avarca, The little bandit, Lăptărie cu Caimac, MokoFun, Naturici, Bebe Organic, BookTree, Colorful Mind, Watchshop, Lavanda de poveste, Field Star, Flescutete, Miss H, The Black Sheep, Carturești, Cajuki, Mami și Tudor, Ladies wine &Design, Biscuit Club, Lemnino, Micul Curios, VulpToys, Komoda, Piticelul Curios, I see stars, Twistedbijoux, Clinica pentru alăptare – Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare.

Food Zone: Merinde Street Food, The Bus, Tartelicious, Lăptăria cu Caimac, Coacăzeeria, Thermomix România – Ioana Ovesea, Eugenia Tudor.

Însă trecând într-o zi cu Ruxandra pe acolo m-am gândit că poate totuși ar fi o idee bună să văd despre ce e vorba. Mi-a plăcut ce văd chiar și pe timp de zi, așă că am decis împreună cu Vlad ca duminică seară să mergem să vedem spectacolul. 

Și noi și fetele am rămas super impresionați. De la Silvia mai tot timpul auzeam câte un wow. Noi le-am văzut și pe cele de la Barcelona și n-aș zice neapărat să facem comparație între ele, la București nu avem spațiul și panorama, însă au niște elemente surprizătoare, pe care nu le-am văzut dincolo. Spre exemplu, la un moment dat se formează niște limbi de foc pe jeturile de apă, le-am surprins și eu în filmulețul de mai jos. Apoi, pe anumite melodii, în apa pulverizată se proiectează niște holograme cu dansatori care arată cu adevărat spectaculos.

Programul muzical începe cu melodii în engleză dar după un timp am auzit și Rapsodia Română și Ciuleandra. La un moment dat a fost un fragment chiar și dintr-o sârbă. În orice caz, este un spectacol pentru orice vârstă, potrivit și pentru familii și mă bucur tare mult că se întâmplă în București.

Legat de program, spectacolul are loc în fiecare vineri, sâmbătă și duminică între orele 20 și 21. De la ora 19 30 se închide circulația mașinilor în zona dintre fântâni, iar acum pe timp de toamnă nici nu se înghesuie mulți turiști. Vă recomand tuturor să mergeți să le vedeți, chiar merită.

Singurul lucru de luat în calcul, dacă cumva mergeți cu bebeluși, este că muzica e tare, Ruxandra s-a speriat în prima fază, apoi ușor, ușor s-a obișnuit. Ar fi super o pereche de căști antifonice pentru cei mititei, cel puțin pentru unele melodii.

Dar nu despre cumpărături vreau să vă povestesc în articolul ăsta, ci despre cât baby-friendly mi s-a părut mall-ul. Deși nu plecasem cu intenția de a observa cum se prezintă la acest capitol, am sesizat dedicarea către mamă și copil așa că de acum îl declar mall-ul meu favorit.

DE CE?

Cameră de alăptat și schimbat bebelușii

La etaj, în zona de food court există această cameră specială, de fapt sunt două încăperi, frumos decorate, unde poți alăpta și schimba scutece liniștită. Deși nu am absolut nici o problemă cu mamele care alăptează în public, eu sincer mă cam jenez să o fac și dacă pot evita procesul mă simt mult mai relaxată. În încăperea unde se alăpta erau 4 fotolii relativ comode și prize, deci numai bine dacă voiai să-ți pui un pic telefonul la încărcat. Singura observație de care mi-ar plăcea să țină cont – pentru măsuțele de înfășat nu exista rolă mare de hârtie, poți improviza doar cu șervete de dimensiune obișnuită, de șters pe mâini. Un exemplu bun cu rolă mare pentru masă de înfășat e Ikea.

Zonă dedicată bebelușilor în food court

E prima dată când văd un aparat de încălzit biberoane și un cuptor cu microunde puse la dispoziția clienților gratis. Și scăunelele sunt simpatice și în număr mare. Mă întreb dacă în weekend sunt îndeajuns.

Terasă largă și prietenoasă

În mall poate fi destul de cald. Dacă mai și porți bebelușul atunci ajungi probabil să te încingi. O pauză afară e mai mult decât binevenită, la fel cum am făcut și eu cu Ruxandra. Ne-am bucurat amândouă de atmosfera plăcută de afară, eu chiar am jubilat mâncând o prăjitură de la Emilia.

Amplasarea magazinelor făcută cu cap

Adică nu a trebuit să mă învârt besmetic din capăt în capăt. Magazinele de pantofi erau într-o zonă, copiii în alta, chiar și magazinele de lenjerie, care sunt mai mici, erau vecine. Asta m-a făcut să economisesc timp și energie deși vechile reguli de marketing (care ziceau că hai să plimbăm clientul peste tot că poate cumpără mai mult) au fost încălcate. Ce să-i faci, și cumpărătorii au devenit mai conștienți și iată cum un element ca acesta poate ajuta la fidelizare.

Încărcare telefon gratis

Cu cod, frumos, în siguranță. Deci chiar dacă nu ai la tine cablu pentru priză, nu-i bai, îți bagi telefonul la căsuțe și îl scoți după ce ți-ai făcut cumpărăturile.

Locuri de joacă pentru picii mai măricei

Știu că asta nu ține strict de mame și bebeluși, dar toți bebelușii cresc până la urmă, iar pentru cei cu doi copii, cum sunt eu, chiar e minunat să ai cu ce să-i ocupi timpul copilului mai mare până te învârți la magazine. Lângă magazinul Lego e cel mai fain :).

Dar nu putea fi totul chiar perfect… și e așa de ușor de făcut… Niște mici vestiare pe modelul celor care sunt la hypermarketuri. Am văzut și prin alte malluri. Cum are și Ikea de exemplu. Niște dulăpioare cu cod unde să-ți poți lăsa una, alta, o geacă, cumpărături, din astea. Am întrebat la recepție, iar un tip de acolo m-a direcționat spre Carrefour, să încerc să-mi las geaca acolo, însă a fost contrazis de colega lui că de fapt nu o să mă lase de la pază. În fine, se poate face și se poate face ușor.

So, ce părere aveți, e de bine pentru mame și bebei, nu-i așa?