Cum a fost de 1 Mai la Păltiniș

Abia am așteptat să mai crească fetele puțin ca să ne fie mai ușor să plecăm cu ele, așă că alături de alte două familii ne-am făcut rezervări pentru 1 Mai la Păltiniș, încă de la început de martie.

Pentru noi era perfect. Urma să petrecem Paștile la Turda, iar Păltiniș era în drumul nostru spre București, deci puteam rupe traseul în două. Bine, nu era chiar exact în drum, căci te abați puțin de la Sibiu, dar înțelegeți ideea.

Așa că fix de 1 Mai am ajuns la pensiunea Robert, pe care am închiriat-o în exclusivitate pentru noi. Vila are 4 dormitoare, cu baie fiecare, o sufragerie mare (gen loft), cu șemineu funcțional, o cramă în care e amenajată zona de luat masa și o mică bucătărioară cu frigider și aragaz. Curtea avea vreo 2000 de mp, cu brazi înalți pe toate laturile, gazon, grătar construit, zona de luat masa și terasă. Toți am rămas plăcut impresionați de amenajare și de atenția acordată detaliilor. M-au fascinat toate sculpturile în lemn din cramă, scăunele tradiționale și tot aranjamentul în general. Vila era la vreo 7 km de pârtia nouă și la vreo 10 km de pârtia veche, deci nu chiar în localitatea Păltiniș. Dar asta chiar nu mi s-a părut o problemă, mai ales că eram cu mașina și ne-am putut plimba liniștiți în stânga și în dreapta.

Sufrageria de la Pensiunea Robert, Păltiniș
Barul din crama de la subsol
Sculptură în cramă

În prima zi când am ajuns am lâncezit pe la cabană, am mâncat ce ne adusesem de acasă și ne-am bucurat de aerul rece de decembrie. Nu glumesc, în prima seară a fost tare frig, bătea un vânt rece și umed, noroc că în casă era dat drumul la centrală și proprietara ne-a făcut foc în șemineu. A fost așadar o seară romantică în familie.

Un 1 Mai ca un 1 Decembrie

În a doua zi ne-am pornit spre Sibiu, doar eu cu Silvia și prietenii noștri pentru că Ruxandra adormise înainte să plecăm și a rămas și Vlad să se odihnească cu ea. În drum am făcut un ocol pe la Gura Râului, speram să putem cumpăra niște păstrăv pentru grătar, dar din păcate păstrăvăria nu era deschisă. În schimb am putut admira barajul omonim, îmi imaginam că Silvia va fi bucuroasă să vadă ceva mai neobișnuit pentru ea, în schimb ea a fost mult mai fascinată de vacile și măgarii pe lângă care am trecut pe șosea.

La Barajul Gura Râului

Destinația din Sibiu a fost grădina zoologică despre care o să vă povestesc mai mult într-un viitor articol, până atunci vă pot spune doar că ne-a plăcut și tind să cred că este cea mai bine amenajată și completă zoo din România.

Spre seara ne-am întors la cabană unde i-am regăsit pe Vlad și Ruxandra după un somn de 4 ORE. Tuturor ne era foame așa că am făcut o incursiune în Păltiniș unde am mâncat la Pensiunea Rara. În ciuda faptului că pe tripadvisor avea o notă foarte bună, când am ajuns acolo eram singurii clienți din restaurant. Asta m-a făcut să-l întreb pe chelner dacă putem servi masa acolo, iar el destul de caustic mi-a spus ca da, că doar sunt restaurant. Eu de fapt încercam doar să mă asigur că nu pățim ca în alte dăți când tot așa, în zone mai puțin umblate, ni s-a spus că servesc doar băuturi. Din aproape în aproape am reușit să ne împrietenim, el ne-a povestit tot felul despre zona și pensiunea lor, iar mâncarea a fost excelentă. Prețuri de București, dar corecte pentru ce am primit.

Tagliatelle con funghi porcini, 38 lei
Păstrav la grătar cu mămăliguţă şi mujdei, 35 lei

După ce ne-am alimentat am mers până la pârtia veche, doar de curiozitate și mi-a venit o poftă teribilă de schi. Împreună cu Vlad am decis să dăm o șansă stațiunii în iarna viitoare.

Iar vineri, în ultima zi din minivacanță, am plecat de dimineață ca să savurăm o cafea în Sibiu, în centrul vechi. Ne-am oprit la o cafenea chiar lângă Podul Miniciunilor unde ne-am întâlnit complet întâmplător cu niște vechi prieteni de familie ai părinților mei și tare m-am bucurat. Apoi ne-am mai plimbat, i-am atras Silviei atenția la casele cu ochi (lucarnele din acoperișuri) și ne-am bucurat de timp în 4. Îmi place atât de mult Sibiul, iau în considerare în modul cel mai serios să ne mutăm acolo cam pe când începe Silvia școala, sunt atâtea lucruri puse la punct în comparație cu Bucureștiul, mai puțină aglomerație, natura mai aproape. Vom vedea, joburi să fie.

La pas prin Sibiu
Piața Mică, Sibiu
În așteptarea unor ceșcuțe cu friscă
Poză făcută de Silvia
Afiș Strânge după câinele tău, inițiativă a Grow Up Romania, spotted in Sibiu

Spre seară am făcut în sfârșit un grătar, de fapt au făcut jumătățile noastre masculine, de la cap la coadă, noi doar am spălat vasele. A ieșit foarte bun, am mâncat costițe marintate, pulpe dezoste de pui, mici, ceafă, brânză haloumi. Un prieten ne-a făcut și o salată de castraveți cu mult usturoi și mărar, o delicatesă simplă, naturală și plină de vitamine. După ce am culcat copiii ne-am jucat Activity. Teribil de fain jocul. Râzi până nu mai poți, te mai și cerți, iar spre norocul sau mai degrabă priceperea noastră, echipa mea și a lui Vlad a câștigat.

Sâmbătă pe la prânz am plecat, iar la ora 5 fără un pic intram în casă. Cred că a fost o decizie tare bună să evităm Valea Oltului duminica, mai ales că se lucra pe mai multe bucăți și am avut de așteptat la semafoare. Următoarea noastră ieșire în familie va fi în iunie, la bulgari, de ziua Silviei. Abia aștept.  

2 comments:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *