Rubrica de marti, despre ce mi-a plăcut în săptămâna care a trecut – ep.1

Am decis să inițiez pe blog o rubrică permanentă, pe care sper să o pot actualiza constant. Vreau să vă spun și vouă ce am mai descoperit, ce am mai făcut sau ce am mai citit. Totodată încerc să mă educ în a scrie săptămânal. Asta cu scrisul pe blog nu e o treabă chiar așa de ușoară cum pare la prima vedere, odată că nu ai tot timpul când să scrii, iar apoi nici ideile nu curg așa de fluent în lipsa unui exercițiu. Sau poate curg pentru unii care au un mare talent în direcția asta, așa cum e mama mea pe care o puteți citi pe blogul Ioanaspune.ro, însă categoric nu e cazul meu. Așadar mă pun pe exersat scrisul cu această rubrică săptămânală. Nu vă dați în lături de la încurajări, o să mă simt mai motivată să continui.

O să încep cu finalul de săptămână, mai exact cu duminică dimineața, când am fost la o mini întâlnire între fete, organizată de prietena mea Mihaela (ale cărei volume le puteți descoperi pe Libris.ro, iar recenziile ei de carte le puteți citi pe bookaholic.ro), unde am socializat și am schimbat și vândut haine între noi. O să explorez în alt articol conceptul de upcycicling al hainelor, acum voiam să vă zic de locul în care a avut loc întâlnirea noastră, un bar super fain, cu un vibe pe măsură, atent decorat și în același timp cozy. Este vorba despre Wineful – Tapas & Wine, de pe strada George Enescu, unde neapărat vreau să ajung și cu Vlad. Barul este deschis recent, din toamna anului trecut și este trecerea în cadrul offline a conceptului wineful.ro, un serviciu de tip abonament pentru vinuri. Nu știam de existența acestui serviciu, dar ideea mi se pare așa de interesantă și utilă și mă bucur tare mult că o alta afacere locală s-a dezvoltat așa de frumos.

Draga mea finuță, însărcinată în 9 luni, mi-a adus împrumut cartea Nesupusele. Ah, dacă ați ști ce minunăție e, plină de informații noi, cel puțin pentru mine, idei pe care vreau să le explorez mai în detaliu, plus o calitate grafică excepțională. Volumul este gândit ca un compendiu cu 100 de povești despre femei românce care s-au remarcat, au depășit bariere și care sunt o sursă de motivație și inspirație. Pusesem ochii pe ea chiar de la lansare, dar ce să vezi, m-a cam luat tăvălugul vieții și nu am avut ocazia nici măcar să o răsfoiesc. Deci bucuria este cu atât mai mare, e o carte pe care vreau s-o am cât mai mult timp pe noptieră.

Tot zilele trecute am descoperit cel mai nou traseu propus de Adriana de la minicalatorii.ro, prin Dobrogea. Am avut parte de câteva minute bune în care călătorit cu gândul și mi-a fost de ajuns pentru o seară mohorâtă de duminică. Însă nu îmi va fi de ajuns pentru toamna acestui an, când îmi propun să străbatem și noi, în patru, prea puțin cunoscuta Dobrogea.

Deși e un interviu mai vechi, eu doar acum l-am descoperit, în care Dana Nălbaru povestește despre adopția fetiței lor. Pe mine m-a impresionat mult iubirea de aproape de care au dat dovadă și felul lor de-a fi, în general. Mi se pare o familie tare frumoasă, autentică, în care se pot baza unii pe alții și îi și doare în cot de gura lumii. Pentru mine sunt o inspirație, trebuie să recunosc.

Tot de săptămâna trecută am și un nou telefon, un Samsung S9 și zilele astea l-am tot butonat. Mă fascinează faptul că am rămas fidelă acestui brand atâția ani de zile, am pornit cu un S2, apoi am avut un S4, un S7 și acum un S9. Televizorul e tot Samsung, am avut Samsung și când eram mică, primul nostru televizor color după Elcrom. Mi se pare genul de caz în care calitatea nu doar că merge mână în mână cu marketingul, îl chiar depășește.

Și cam asta am avut de spus pentru săptămâna ce s-a încheiat, țineți-mi pumnii, ca ăsta să nu fie primul și singurul articol din serie :)).