Cum a fost la Peter Pan la Opera Comică pentru Copii

Întămplător am dat peste un bilet de vânzare la spectacolul Peter Pan, un musical adresat copiilor peste 3 ani, pe un grup de mame de pe Facebook. Ideea de a merge la un spectacol se potrivea la fix cu ultima zi de vacanța, mai ales că nu mai făcusem nimic doar eu împreună cu Silvia de ceva timp.

M-am informat de la mama în cauză dacă e de ajuns un sigur bilet pentru mine și Silvia și am aflat că da, cu condiția să o țin eu în brațe pe locul respectiv. Prețul a fost de 20 de lei, exact cât ar fi costat dacă l-aș fi luat eu direct de la ghișeu. Iar legat de bilet, l-am avut în variantă electronică, pe telefon nu a fost nevoie să-l am scos la imprimantă.

Așa că iată-ne la ora 11 fără un pic în fața operei, pline de entuziasm și curiozitate. Silvia și-ar fi dorit mai mult să mergem la Albă Ca Zăpada, mi-a spus că o să-i fie frică de pirat, dar am liniștit-o explicându-i că e doar o poveste, iar oamenii de pe scenă sunt actori și în plus va urma să o țin în brațe. Probabil că o s-o duc în curând și la Albă ca Zăpada.

În foaier există o garderobă fără plată unde ne-am lăsat gecile, iar vizazi de aceasta era amenajată o minitiroliană pentru copiii care voiau să experimenteze un zbor a la Peter Pan. Mi s-a părut o idee tare drăguță și atractivă pentru cei mici.

În sală aproape toate locurile au fost ocupate, noroc că noi am stat la capăt de rând, pe centru și am văzut tare bine întreaga piesă. Pentru copiii mai mici de înălțime există și niște perne înălțătoare pe care le aduc plasatoarele atunci când văd un căpșor mai piticot sau la cerere.

Piesa a început cu discursul profesorului de muzică al familie Darling, care a urcat pe scenă din sală, lucru care le-a captat atenția copiilor și s-a făcut liniște. Apoi a cântat de câteva ori solfegiul și a invitat toată sala să cânte. Deci spectacolul propriu zis a început cu un auditoriu atent și încălzit.

Foarte pe scurt, povestea este despre cei trei copii ai familiei Darling care ajung să-l cunoască în vis pe Peter Pan și ajung împreună cu el în Țara Nimănui (Neverland) unde un pirat vrea să-i răpească însă scapă cu bine și se întorc acasă. Peter Pan e un personaj de notorietate universală, un copil care nu vrea să devină adult și care strânge în jurul său toți copiii nedoriți sau abandonați.

La intrare am primit și libretul piesei, pe care i l-am citit Silviei înainte de gong, ceea ce ne-a ajutat să urmărim mai ușor firul poveștii. Cred că am fi înteles mult mai puțin dacă nu l-am fi citit înainte.

Aproape toate replicile sunt cântate, există multe jocuri de lumini și umbre, mult dans, e un spectacol antrenant. Silvia părea că stă concentrată, iar la un moment dat, când piratul a bătut cu tocul pantofului în scenă, a tresărit speriată. Însă într-un alt moment mi-a șoptit la ureche să-i dau Skittles când ajungem acasă. La final m-a întrebat că de ce s-a terminat, ceea ce mă face să cred că nu a înțeles pe deplin acțiunea. În schimb eu am avut câteva momente în care mi s-a făcut pielea de găina, mai ales la fragmentele în care se vorbește despre legătura dintre mame și copii. M-a impresionat mult momentul în care Peter Pan le explică copiilor că fiecare stea de pe cer e de fapt o mamă care are grijă de puii ei.

Însă aș zice că totuși spectacolul e mai potrivit pentru copii peste 5 ani. Chiar și așa, m-am bucurat tare mult că Silvia a stat atentă și a avut răbdare o oră și un pic, atât cât a durat spectacolul. În urmă cu un an și jumătate, când am mai avut o tentativă a fost un fiasco total. Încontinuu și-a căutat măgărușul scăpat sub scaunul din față și cred că numai la scenă nu s-a uitat.

La final am întrebat-o care personaj i-a plăcut cel mai mult și mi-a spus de cățelul familiei Darling (tot un actor costumat în cățel), care a avut două intervenții muzicale vesele, despre cât de bine e să fii cățel –  foarte în stilul Pisicilor Aristocrate, cu “cât de bine e să fii motan”.

Cred că astfel de experiențe merită mai ales pentru familiarizarea copiilor cu scena, ideea de actor, de spectacol și pentru a le stârni interesul pentru teatru.

Am plecat de acolo cu gândul să revenim și cu bucuria că avem totuși atâtea oportunități pentru copii noștri, le putem deschide orizonturile atât de ușor, doar să ne implicăm și să ne facă și nouă plăcere să fim alături de ei. Sper să vă pot povesti cât de curând despre un alt spectacol.