Nastere naturala fericită, provocată la 40s și 5z

Pe 6 ianuarie 2018 am adus pe lume a doua mea fetiță, un ghiocel pur și voios pe nume Ruxandra. Am avut parte de o experiență frumoasă, de aceea am ales să vorbesc despre ea, să încurajez și alte femei spre nașterea naturală, în ciuda greutăților și durerilor prin care trebuie să trecem.

Am avut o sarcină fără probleme, însă cam toate ecografiile din sarcină, dar mai ales cele de final indicau un copil măricel cu un cap mare, doctorița având o teamă destul de pregnantă să nu se blocheze la naștere. La 40 de săptamâni și 4 zile ecografia indica 4115 gr și un diametru al capului de 10.2 cm. Prima fetiță născută în 2015, tot natural la 40 săptămâni a avut 3890 gr, deci istoric aveam. Vă dați seama că m-am gândit și la opțiunea cezarienei, primul gând mi-a fost integritatea și sănătatea fetiței (și a mea, evident). Până la acest moment mai discutasem cu doctorița de inducere cu ulei de ricin însă în perioada sărbătorilor toate clinicile Regina Maria au fost închise și nu m-am simțit confortabil să încerc fără să monitorizeze chiar doctorița mea situația.

Joi 4.01 am fost la ultimul control și am decis să încercăm să inducem nașterea a doua zi dimineață, direct la spital, cu calciu și clismă. Riscurile erau: să nu se declanșeze travaliul sau să se blocheze copilul pe canal și să fie nevoie de forceps sau să intru în cezariană de urgență dacă capul copilului nu cobora chiar la dilatație completă (și la ultimul control capul nu coborâse iar uterul era posterior). Așadar în 5.01 m-am internat de dimineață, pe la 12 am primit o seringă cu calciu pe branulă și o clismă. Pe la ora 15 au început contracții constante însă pe care eu nu le simțeam, se vedeau doar pe monitor. Pe la 18 am început să le simt ușor, nedureros. Pe la 19 mi-a rupt doctorița membranele pentru că eram la dilatație minimă și progresam foarte greu. După ora 19 am început să simt mai bine contracțiile iar de pe la ora 21 au început să fie dureroase. La 1 fără un sfert am primit epidurala la cererea mea, că nu mai puteam – eram la dilatație 7. Pe la 3 încă eram ok de la epidurală dar simțeam nevoia să împing. Din fericire ajunsesem la dilatație completă și după 3 împingeri bebele a ieșit cu o mică fractură de claviculă, din păcate, dar care s-a vindecat repede fără ajutor. Problema cu clavicula am avut-o și la prima fetiță.

Travaliul l-am petrecut chiar în sala de nașteri, soțul a fost cu mine, am avut muzică, de la un punct încolo am avut monitor wireless și așa m-am putut plimba mult, am stat pe bilă, a fost o experiență grea însă cred ca ar fi fost mult mai grea dacă nu aș fi avut atâtea opțiuni.

Cu acest articol am vrut să trimit o încurajare celor cărora li se spune că nu pot naște natural, că e prea mare copilul, că dacă nu vine bebele până la nu știu ce dată facem cezariană etc… știți voi prea bine care sunt presiunile. Deci, se poate 😁. Am rezistat. Pe doctoriță o cheamă Lăban Luminița, tot cu ea am născut și primul copil, însă la Medlife. E tânără, echilibrată, a avut răbdare și mi-a respectat deciziile. O recomand.

PS: Vă rog considerați acest articol DOAR o încurajare, medicul vostru cu siguranța știe ce e mai bine de făcut, sunt multe cazuri medicale unde se impune cezariana! Nu despre acestea vorbesc.

Mai jos un filmuleț unde am povestit cu mai multe detalii despre toate acestea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *