Legea vaccinarii obligatorii pe scurt, în forma care a trecut de senat

Am terminat de citit “lungul” document de 41 de pagini al acestui proiect de lege, care a și trecut de senat saptămâna asta și o sa fac un rezumat cu punctele care mi s-au părut mie cele mai importante. Și care de altfel sunt cele care pornesc cele mai aprinse discuții. Am mai pus mici comentarii personale, dar cel mai bine ar fi să citiți și voi intregul document. NB: Premisa de la care a fost creată legea este aceea ca vaccinurile sunt benefice sănătății publice și individuale – art.5 (eu aici sunt total de acord, deci dacă de la T zero nu sunteți de acord, probabil că orice punct al legii poate fi demontat).

Așadar:

  • Vaccinarea este obligatorie (art.6) cu excepția cazurilor medicale în care nu se recomandă vaccinarea (art.12, al.1, lit.b). Adica nu vaccinăm toți copiii, vaccinăm copiii care sunt apți de a fi vaccinați (art. 22). Dacă în urma evaluării medicilor se constată că un copil nu poate fi vaccinat, vaccinul nu se va administra. Dar atenție: nu Olivia Steer evaluează cazul, nu părintele, nu internetul, ci medicul. În aceste cazuri medicul poate concluziona fie ca vaccinarea se amână, fie că este contraindicată total.

 

  • Dacă acceptul vaccinării se prezumă ca fiind dat, în schimb refuzul vaccinării se face în scris de către părinte sau tutore (art.21, al.4), bineînțeles în cazurile în care medicul indică administrarea vaccinului. Adică să ai ce să refuzi.

 

  • Cel mai important aspect al obligativității vine de fapt din înscrierea în colectivitate: indiferent ca va fi creșă/grădiniță/școală particulară sau de stat sau orice altă forma de colectivitate (deci practic sa funcționeze ca instituție, art.2, lit.d), va fi necesară prezentarea unei adeverințe de la medicul de familie care să dovedească vaccinarea la zi (schema obligatorie, art.23). Foarte important: dacă până acum instituțiile particulare își puteau stabili singure procedura legată de acest aspect, de acum încolo vor fi obligate să ceară adeverințe care să ateste vaccinarea.

 

  • Pe scurt, la intrarea în colectivitate copiii trebuie sa fie vaccinați împotriva: difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomelitei, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B (art.26). Unele da, sunt boli ale copilăriei peste care putem trece relativ ușor, deși eu aș vrea totuși să mă păzesc de posibile complicații, adică why not, dacă se poate, dar unele… scuze dragi antivacciniști, dar sunt chiar periculoase. Chiar vreți să vă asumați riscul difteriei, poliomelitei sau hepatitei?

 

  • Deci legat de intrarea în colectivitate putem avea două cazuri:
    • 1. Copilul este vaccinat => end of story
    • 2. Nu este vaccinat. În cazul 2 există două variante:
      • a) copilul are deja adeverință de la medic care justifica nevaccinarea din motive medicale => end of story (art.24, al.1, lit.b) sau
      • b) vine cu un calendar (art.24, al.1, lit.a). de la medicul de familie care presupune recuperarea vaccinărilor într-un an de la intrarea în colectivitate (art.24, al.2). Toate instituțiile vor fi obligate să trasmită către Comisia Județeana de Vaccinare lista cu persoanele care se încadrează la cazurile a) si b) (art.24, al.3). Comisia este obligată să urmarească ce se întamplă în toate cazurile b) (art.40, lit.d).

 

  • În cazul în care b) nu se întâmplă într-un an și jumătate se ia legatură cu Protecția Copilului și se investighează cazul (art.40, lit.k). Nu cred ca e încă foarte clar (sau cel puțin mie nu-mi este) ce se întâmplă sau cum s-ar putea soluționa aceste investigații. În orice caz Comisiile Județene de Vaccinare iau legatura cu părinții o dată la 3 luni până la acceptarea planului de recuperare a vaccinărilor (art.40, lit.e). Probabil un fel de picătura chinezească.

 

  • Legea prevede avertismente și apoi amenzi nu doar pentru părinți (implicit tutori etc), ci și pentru toate instituțiile implicate în procesul de vaccinare (art.41 si art.71, al.3). Adică responsabiliatea e a tuturor. Legea nu specifică nicăieri amenzi doar pentru părinți.

 

  • În lege se specifică că reacțiile adverse și efectele negative de durată sunt compensate, asta dacă se poate dovedi legatura de cauzalitate vaccin – efect. Dacă e vina producătorului statul urmărește recuperarea contravalorii măsurilor compensatorii (art.10). Mie asta cu urmărește mi se pare o chestie cam vagă. Urmarește, so what?

 

  • Ultimul aspect pe care vreau să-l menționez este că legea specifică că toate cadrele medicale (furnizori de servicii medicale) sunt obligate să informeze corect, complet și cu argumente dovedite științific (art.50) și în același timp să nu furnizeze informații eronate, nedovedite științific sau părtinitoare legate de vaccinuri și activitatea de vaccinare (art.59). În caz contrar și ele sunt pasibile de fix aceleași amenzi ca și părinții.

 

Las aici si linkul către documentul pdf, direct pe situl senatului și vă recomand să-l citiți și voi ca să vă faceți propria impresie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *