Lupta mea cu hainele de sarcină și alăptare (ep.1)

Serios vă spun, parcă acum la a doua sarcină mă simt expertă într-ale sarcinii, trăiesc cu impresia că voi avea o naștere ușoară pentru că acum știu la ce să mă aștept și știu cum aș putea face să fie mai bine, iar perioada de bebelușie din primele luni va fi o experiență minunată pentru întreaga familie. Sună bine, nu? Așa și va fi ?.

Unul dintre multele lucruri care mi-ar fi putut ușura viața și la sarcina trecută (și implicit la perioada de alăptare) ar fi fost o garderobă care să mă facă să mă simt bine în noul rol, care să fie adaptată la noua viață și la care să nu simt că e doar “ce se nimerește”. Până la momentul respectiv, tot ce știam eu despre garderoba de gravidă era din pozele din tinerețe ale mamei mele, cu diverse prietene gravide și poate ce mai văzusem prin cataloagele Neckerman când eram mică. Vă puteți imagina: rochii sac, lipsite de orice formă și cam atât. În jurul meu nu am mai avut prietene gravide, sau dacă am avut nu m-a preocupat subiectul, pe scurt, habar n-aveam. Cu atât mai mult, pentru alăptare nici măcar acest mai nimic nu-l știam.

Așadar la prima sarcină a fost cam așa: am cumparat o pereche de pantaloni de gravidă de la H&M Mama, o bluză în stil marinăresc specială pentru gravide tot de acolo, o rochie (wrap dress) de pe ebay, o rochie de gravide de mers la nunti de pe Asos și un sutien mărime mai mare de la Triumph, ca să mi se potrivească cu noua mărime 75 EE(de la un 75D). În rest m-am îmbracat cam cu orice mi s-a mai potrivit peste burtă, noroc că ultima parte a sarcinii a fost primăvara (Silvia e născută pe 13 iunie) și n-am avut nevoie de chestii prea acoperitoare. Cred ca ultima luna și jumătate am fost îmbrăcată cu aceeași rochie maxi pe care o mai purtasem câteva veri la rând.

Pentru alăptare nu m-am pregătit cu absolut nimic, nici măcar un sutien, pentru că am fost sfătuită să aștept până după naștere ca să vad la ce mărime mi se stabilizează sânii. Așa că m-am gândit că pot să aștept pentru tot atunci ca să-mi comand ceva hainuțe potrivite de alăptare. Am venit acasă, noroc că aveam niște maieuțe subțiri și elastice pe care le-am putut folosi în primele zile, dar mai mult de fapt am stat cu sânii pe afară și nu m-am simțit confortabil. Într-un fel cred că a fost mai bine din punct de vedere “medical” dacă pot să zic asta, pentru că fiind la aer mai tot timpul n-am făcut nici o rană, n-am simțit nici o durere.

După câteva zile am făcut o comandă la H&M Mama din care nu mi s-a potrivit NIMIC. Am luat și mai multe mărimi, în ideea să probez și să trimit înapoi ce nu mi-e bun. Marimea mea, S-M, îmi era super mică peste sâni, mă strângea de-mi ieșeau toate peste tot, iar ce depășea L și eventual îmi era bună la sâni îmi era super largălaie în rest. La sutiene, la cupa E (cele mai mari), marimile porneau de la 80 în sus – circumferința spatelui, deci m-am pricopsit cu 2 bucăți așa, pe care le-am și folosit dar pe care le-am urât în fiecare zi. Îmi erau inconfortabile peste spate, prea largi, sânii păreau atârnați, nu era nimic ceea ce trebuia să fie.

Am cautat apoi sutiene și la Noriel Bebe, aveau maxim cupă C. Mai să fie, cine are cupă C în alaptare pornește cam de la o cupă A-B. Nu s-a gândit nimeni la femei cu sânii mai mari? În toată acea vervă cu Silvia mică nici n-am mai știut unde să caut, nici chef n-am mai avut să caut, și am decis că pot să rezist câteva luni doar cu sutienele nepotrivite de la H&M. Pe vremea aia nu știam eu nici de grupurile de mămici, nici de grupurile de vânzări de pe Facebook, întrebările pe care le-am mai pus pe la prietene nu prea m-au ajutat… La capitolul haine am făcut o comandă mai babană pe Mango outlet și la sfatul mamei mele mi-am luat tot felul de cămăși sau bluze închise cu nasturi până la jumătatea pieptului care chiar mi-au fost de folos. Dar pe dedesubt am avut tot timpul sutienele alea dușmani ai confortului așa că per total experiența ar fi putut fi mult mai bună. Iar dintre aceste bluze pe care mi le-am luat multe mi-au fost largi. Am avut totuși și unele mai nimerite, care mergeau ok cu pantaloni scurți. Din păcate, cam toată perioada sarcinii/alăptării n-am prea avut momente în care să am senzația “ah, ce bine îmi stă” sau “ce bine arăt”, iar eu cred că momentele astea sunt foarte importante pentru o femeie, pentru încrederea în sine, mai ales într-o perioadă în care totul se cam duce la vale.

Noroc că m-a mai salvat fața ?, glowul de sarcină s-a păstrat destul de multe luni după ce am născut. Și totuși am mai avut câteva momente în care am arătat drăguț în wrapul de la Boba în care am purtat-o pe Silvia și într-o pereche de pantaloni luați de la Zara după ce am nascut care se potriveau de minune. Un alt plus am fost că am scăpat de complet de burtă în cam 3 săptămâni și măcar ce luam pe mine se aseza cât de cât.

De data asta sunt mult mai pregătită, deja am unele lucruri și urmează să îmi intregesc garderoba până la venirea Ruxandrei. Acum știu o grămadă de situri, am tot felul de surse alternative interesante pe care o sa vi le împărtășesc și vouă în următorul articol. Până atunci aștept în comentarii orice sfat, orice ar putea face viața unei viitoare mămici de două mai ușoară din punct de vedere vestimentar.