Copilul de doi ani versus copilul de un an, speranta a revenit

Tocmai ce ne-am întors dintr-o mică excursie de două zile la mare, la 2 Mai, unde am prins vreme superbă. A fost atât de bine, încât aș fi vrut să mai rămân cel putin o săptămână. Și n-a fost bine doar datorită vremii, ci și faptului că am reușit să ne relaxam. Și da, cred că pentru unii pare ciudat că am menționat că am reușit să ne relaxăm pentru că în mod normal de asta mergi în excursii, și de asta ai parte, dar o să vă explic imediat de ce.

De când o avem pe Silvia, mai exact de când am început să ieșim cu ea prin diverse locuri mi s-a părut că 99% din timp și energie se duce pe îngrijitul ei, din toate punctele de vedere. Supravegheat, mâncat, hidratare, distracție, confort emoțional, atenție la suprastimulare, știți voi, din astea dintre ale parentingului modern. Anul trecut am fost cu ea la mare de vreo trei ori, în două weekenduri și într-o vacanță în Creta, pe care vă spun sincer că o regret, a fost cea mai nereușită vacanță ever și asta are legătură cu faptul că Silvia avea doar un an și două luni. În toate aceste momente am fost foarte aproape de exasperare, o zic fără rușine și mi se parea că nu vom putea retrăi niciodată niște vacanțe liniștite.

Iar weekendul trecut, fiind primul din vara asta în care am mers la mare, așteptările mele erau foarte pesimiste legate de cum ne vom simți. Mi-am imaginat că, la fel ca anul trecut, mai mult o să mă obosesc decât să-mi facă plăcere. Dar nu, a fost minunat! Parcă Silvia a fost alt copil, s-a jucat, s-a bălăcit, a stat aproape de noi, nu a mai luat-o singură pe coclauri, a fugit prin curte, a fost bine-dispusă, s-a jucat în nisip pe lângă șezlong, a chiar stat cu mine pe șezlog, a dormit bine și a fost solicitantă în foarte puține momente, peste care am trecut cu toții cu bine. De mâncat a mâncat cu noi la terasă, nu m-am mai stresat deloc nici la acest capitol – apropo, recomandare în 2 Mai, terasa Dinamo. Efectiv nu mi-a venit să cred ce schimbare imensă față de acum un an. Parcă mi-a mai revenit optimismul. De aceeași părere erau și prietenii noștri care au și ei un băiețel de vârsta Silviei, că e incomparabil mai bine.

So, there is hope. Lucrurile devin mai ușoare pe măsură ce cresc și poate e chiar așa cum zic unii și alții, că anii ăștia trec ca și cum ai bate din palme.

 

 

 

2 comments:

Alelujah, Sistah-in-motherhood! Eu compar experienta drumului pana la SB si inapoi anul trecut si anul asta. Vb ta, parca e alt copil!

Abia astept sa ma duc la mare! Pana atunci sa ne facem noi bine 😀

Cred ca in aug imi iau o saptamana – ce cazare recomanzi? Kiss

Reply

noi intotdeauna am plekat de la mare relaxati cand ne-am cazat in 2 Mai, la casa Mario, e super sa vii cu bateriile incarcate, fara zarva, muzica si oameni galagiosi.

Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *