Concediu cu copii mici sau mai bine fără?

Scriu articolul ăsta pentru părinții care au copii mici, de care se ocupă cam exclusiv și pe care îi cară peste tot după ei. Adică cum suntem noi cu Silvia. Și ne și place mult să călătorim împreună deși deseori când suntem prin vreun mini-concediu am prefera să dormim mai mult dimineața și să putem leveni când avem chef. Cine are copii mici știe că nu e cazul.

Așadar, acum să vă explic care este dilema mea, și chiar simt că este o dilemă pentru că nici una din rezolvări nu mi se pare întru totul satisfăcătoare.

La vară avem planificate două concedii. Unul la Barcelona, pe la începutul lui iunie și unul prin țară, la jumătatea lui august. Pentru cel de la Barcelona mai totul e organizat, mergem în familie, noi trei, parinții mei și fratele meu. Apropo, pe mama o puteți citi pe blogul ioanaspune.ro, v-o recomand călduros și nu doar pentru că e mama, chiar scrie frumos și despre subiecte interesante. Revenind, așadar cu Barcelona e rezolvat, având în vedere că suntem mai mulți mari și copilul mic doar unul, părinții de copil mic vor avea și ei timp să-și tragă sufletul. Cel puțin așa sper, până acum weekendurile petrecute cu bunicii cam asta ar indica, ăsta fiind de fapt primul concediu petrecut cu ei și Silvia.

Cel de-al doilea concediu se vrea a fi un tur cu mașina prin țară, mai exact prin sud-vest, Cazanele Dunării, Herculane, câteva zile la Valiug la un hotel foarte drăguț, perfect pentru relaxare și drumeții și eventual și o zi la Timișoara. Înțelegeți voi, genul de concediu în care ai merge în maxim patru ca să poți fii destul de spontan și să nu trebuiască să mulțumești pe prea multă lume. Dar cum de fapt ne dorim timp în doi, respectiv trei dacă o punem și pe Silvia la socoteală, nu am invitat pe nimeni să ni se alăture. Auzind de acest plan, drăguța de mama mea s-a oferit să o găzduiască ea pe Silvia pentru o săptămână și un pic, ca să ne putem noi destrabăla în voie, ca pe vremea când eram feciori. Normal, primul gând a fost să sar în sus de bucurie că o să putem dormi și noi până la 10 și că nu o să mai trebuiască șă mă agit cu scutece, mese, culcat copilul, distrat copilul. Dar pe măsură ce aceste gânduri de așezau, tot mai mult mă măcina ideea că Silvia n-o să vadă ce vedem noi, n-o să se bucure de experiențele astea frumoase împreună cu noi. Deși sunt convinsă că o să-i priască nemaipoment câteva zile la curte cu pisici, cățel, găinușe, jucat sub vie și dormit cu bunica.

Deci, cum, cum se poate așa ceva? Îmi doresc și nu doar că-mi doresc, jinduiesc după timp petrecut doar cu Vlad, cu chestii de adulți, băut vin seara, hoinarit prin orașe noi, dormit până la amiază, văzut filme siropoase, dormit pe șezlong în soare, din astea, știti voi… și acum când totuși ni se arată, parcă mă simt atât de împărțită de zici că alte vacanțe în trei nici nu am mai avea.

Ați pățit așa ceva? Nu vă enervează maxim sentimentul ăsta? Adevărată mai e vorba aia, ai grijă ce-ți dorești că poate chiar ți se întâmplă. Da, parcă uneori e mai bine să nu ai de făcut alegeri, să poți zice asta e, așa ne descurcăm.

Fac mai jos o listă cu câteva argumente pro și contra legate de dilema mea de mai sus, mai adăugați și voi dacă vă vine vreo idee sau folosiți-vă de ele dacă sunteți în aceeași postură ca și mine.

Pro:

  • Experiențe de tot felul pentru Silvia, din care are ce învăța și o ajută să se dezvolte
  • Family bonding, adică strângem relațiile în familie, petrecem timp de calitate împreuna
  • Nu vom suferi de dorul ei
  • Nu ne va mustra conștiinta că am lăsat-o fără noi

Contra:

  • Putem dormi cât avem chef
  • Nu trebuie să respectăm rutina copilului (ora de trezire dimineața, somn la prânz, ora de culcare)
  • Putem dormi cât avem chef
  • O să ne gândim tot timpul la ea, o să vorbim despre ea, o să ne pară rău că nu am luat-o cu noi
  • Putem dormi cât avem chef
  • Putem fi spontani cu program (de fapt asta e în legătură directă cu rutina ei)
  • L’amour toujour că nu mai avem pe nimeni cu noi în camera :))

7 comments:

Buna, eu nu am copil, nu stiu sentimentul insa din exterior iti pot propune ca excursia sa fie doar a ta cu sotul tau. Ma gandesc ca Silvia e micuta, nu intelege prea multe, voi petreceti mult timp cu ea in cursul anului deci o saptamana nu i mult si plus trebuie sa nu uitam si de viata de cuplu. Pupici

Reply

De ce sa nu luati copilul mic cu voi? Va dati seama un copil in scutece cate isi aminteste dintr-o vacanta ca asta? Pai asta o sa fie aventura care ii va defini viata! Nemaidiscutand de alti oameni din hotel, care abia asteapta sa auda noaptea sau la restaurant oracaieli de copil, de-aia se si duc acolo! Ce rahat sa faceti cu atata somn? Si ce sa faca ceilalti oameni din hotel cu atata somn? Pai viata se traieste, nu se doarme!

Reply

Da, si eu ma gandesc la viata de cuplu care are un pic de suferit (sau poate chiar mai mult), dupa ce apare un copilas. Dar sa stii ca ei inteleg foarte multe, in ciuda faptului ca sunt mici. E drept ca poate nu percep realitatea la fel ca si noi, insa de inteles inteleg si le place sa descopere. Multumesc mult pentru cometariu. Pupici.

Reply

La cat de faina e mama ta, ei as lasa o cu ea. Valiugul nu e cea mai buna destinatie de mers cu copilul. Ti o zic eu. De 10 ani merg acolo de doua ori pe vara, din care 2 veri am fost cu copilul.

Reply

Si eu am de multe ori sentimente exact ca ale tale. Uneori scap de sentimentul de vinovatie spunand ca e prea mic (cred ca e o forma prin care ma mint singura, dar in proportie de 50% functioneaza). Iar concediul in doi pare un vis frumos pana ajungi acolo si vezi mai mult lucrurile pe care le-ar fi putut experimenta copilul si iti cam pare rau ca nu e cu tine. Niciodata nu o sa mai fie un concediu in 2 asa cum era inainte:)))

Reply

Buna Cristina! Nu am copii ca sa inteleg cu adevarat aceasta dilema, dar acest articol mi-a adus aminte de o discutie avuta zilele trecute cu fetele de la birou. O colega ne spunea cum se lauda parintii ei ca au plimbat-o prin toata tara pe cand avea doar cativa anisori, iar ea era cumva frustrata de faptul ca, de fapt, nu-si aminteste nimic din aceste excursii. Asadar, ma gandesc ca nu ar fi prea rau faptul ca Silvia ramane cu mama ta si petrece timp de calitate cu ea. Ba mai mult, asa chiar ar avea ocazia sa lege o relatie si mai speciala cu bunica :). Multi pupici si curaj sa iei decizia potrivita pentru voi! 😀

Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *