Ce am invatat despre viata pana la 30 de ani

Cam in jumatate de an o sa ating nemaipomenita si rotunda varsta de 30 de ani. Asadar m-am gandit sa va impartasesc niste concluzii la care am ajuns in urma experientei mele de viata de pana acum si despre care cred ca m-ar fi ajutat si in trecut, daca as fi crezut in ele si daca le-as fi luat in considerare.

Nu sunt artista si nu am talente artistice

Sunt fascinata de lumea artistilor, de toata boemia care ii inconjoara, discutiile filosofice, curajul non-conformismului si de cand ma stiu mi-am dorit sa fiu o particica din toate acestea. Ei bine, din pacate nu sunt si nici nu cred ca o sa fiu vreodata. Nu am nici un talent care sa imi scoata imaginatia in evidenta sau sa lase lumea cu gura cascata (sau macar vreun grup mai mic)… In schimb mi se intampla de multe ori sa imi dau seama ca apreciez regulile, ca imi plac lucrurile organizate, ca imi place sa stiu la ce sa ma astept de la oameni. Niciodata n-am fost aia mai interesanta dintr-un grup de artisti, sau ma rog, stiti la ce ma refer, genul acela de oameni boemi, in schimb mi s-a intamplat de multe ori sa fiu apreciata in grupuri de oameni mai conformisti, mai “asezati”. Si mi-a placut. E important asadar sa te accepti asa cum esti si nu sa-ti doresti sa fii altfel, si poate asa ajungi sa-ti si iubesti propria persoana.

E important sa-ti cauti fericirea chiar daca sunt multi in jurul tau care nu o au

Cred ca e gresit sa te lasi descurajat de cei care spun ca fericirea nu exista si iti rad in fata cand le spui ca tu o cauti. Sunt atat de multi care se complac in context defavorabile, in relatii nefericite, in joburi stresante si prost platite si apoi incearca sa te descurajeze cand vrei sa schimbi ceva in jurul tau. Sunt constienta ca momentele cu adevarat fericite sunt putine si dureaza de obicei putin, insa asta nu inseama ca nu trebuie sa le cautam. E pacat insa sa-i ranim pe unii oameni dragi noua pentru acest scop, si din pacate am facut si eu asta, insa niciodata nu ii vei putea multumi pe toti si atunci nu ai alta alegere decat sa faci compromisuri sau chiar sacrificii.

Nu sunt o victima a relatiilor mele, voi fi o victima doar daca imi doresc asta

Cand eram mai frageda imi asumam cu destul de multa usurinta rolul de printesa ranita din diverse motive – “vai, nu m-a sunat timp de doua zile, vai, sta tot timpul la televizor, vai, iar mi-a cumparat un cadou aiurea, desi ii spusesem ca imi doresc …”. Stiu fetele despre ce vorbesc… boticul pe care il facem cand lucrurile nu se intampla asa cum ne-ar placea noua si chiar mai rau, diverse frustrari care nasc monstrii in mintile noastre si care pana la urma strica relatii. Asadar am intocmit o lista de lucruri pe care i le-as comunica Cristinutei aia de 20 de ani si pe care ar fi obligatoriu sa le respecte:

– Vrei ceva, spune; nu-ti convine ceva, spune, explica, rezolva;
– Supararile inexplicabile nu rezolva lucruri
– Detii controlul total asupra propriei bune-dispozitii atat timp cat iti doresti asta
– Negativismul naste negativism si invers
– Incurajarile si laudele fac minuni; criticile pot distruge iremediabil
– Vorbesti calm si fara sensuri ascunse = totul se remediaza

O relatie stabila cu o persoana pe care o iubesti te face sa nu mai dai doi bani pe distractii si iubiri pasagere

Efectiv nu-i cred pe cei care zic, “mi-e nu-mi trebuie asa ceva, inca nu e timpul”, referindu-se la relatii pe termen lung sau la angajamente fata de partener sau partenera. Pana la 30 de ani am avut ocazia sa cunosc multi oameni, sa am mai multi prieteni, am fost chiar si casatorita insa nimic nu se compara cu beneficiile si linistea sufleteasca pe care le ai atunci cand iubesti si te simti iubit. Si ma simt datoare sa subliniez ca nu ar trebui sa facem greseala si sa consideram iubirea egala cu mariajul. Pot fi si impreuna, dar si separat. Si cred ca stiu despre ce vorbesc si cand ma refer la mariaj si cand ma refer la relatii pasagere. Am vazut atatea cazuri in jur, de baieti mai ales, care zic ca ei vor sa se distreze, ca nu vor o relatie ca nu stiu ce… Hai sa fim seriosi… Sper ca macar odata fiecare om de pe planeta asta sa fii fost tinut in brate in pat, seara inainte de culcare, de catre persoana pe care o iubeste. Am ajuns la convingerea ca cei care zic cuvintele mentionate la inceputul paragrafului de obicei mint sau efectiv nu sunt in stare sa ofere destula dragoste. Cred ca e ok sa recunosti “da, imi doresc mult o relatie frumoasa si vreau sa fac totul ca asta sa se intample”. Oamenii au devenit prea casual.

Nu da doi bani pe gura lumii

Pana acum am luat multe decizii care au contrariat si despre care s-a discutat mai mult decat mi-ar fi placut. Este vorba de decizii care ma afectau pe mine in proportie de 99% dar despre care mai toti au avut ceva de spus. Daca ar fi fost sa aplec urechea la ce se vorbea nu eram nici pe departe atat de multumita de mine ca acum. Singura problema a fost, si inca o mai am, ca totusi uneori lucrurile care se vorbesc ma fac sa plang, desi aproape nimeni nu-si da seama ca as fi afectata.

Familie, familie, familie

Din nou, a nu se confunda cu actul casatoriei. Daca esti intr-o relatie frumoasa fa astfel incat sa va simtiti ca o familie, fa-i cunostinta cu parintii tai, aproapiati-va cu totii, lucrati impreuna astfel incat sa maximizati toate beneficiile si lucrurile frumoase. Pe langa asta, mi-am dat seama ca familia si ma refer in special la parinti, frati si bunici vor fi singurii, dar chiar singurii care indiferent cate “rele” am face ne vor lua in brate si ne vor ierta. Si ce bine e de sarbatori cand ne intalnim si suntem multi si vorbim politica :)…

Voi, cei mai tineri sau cei mai in varsta, ce v-ati comunica daca v-ati putea intoarce in timp?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *